Din nişte planuri geometrice aşezate
dezordonat într-o stea oarecare din galaxie
se desprindea cândva un întreg compus
dintr-o închipuire de suflet-pereche
ce-mi citea un răvaş despre o iubire unică
pictată în cadrul unei rame pe-o pânză
dintr-un material pe care eu credeam că-l
recunosc când trăgeam câte-o furăciune
de ochi fiind convinsă că nu mă vede nimeni
în plinul gol pe care îl săpam în lumea mea
nu a altora care vedeau cum mă adânceam
şi-mi strigau dar eu nu vroiam s-aud
să văd ce-auzeau şi vedeau ei.
Din aceleaşi planuri geometrice aşezate
dezordonat şi nu ştiu sigur dacă din aceeaşi
stea din galaxie s-a desprins adineaori un întreg
compus din mine însămi şi-o iluzie ce se afundă
în cadrul unei rame pictată pe-o pânză dintr-un
material pe care nu-l recunosc şi trag o
furăciune de ochi dar sigur nu mă vede nimeni
prin plinul gol pe care l-am săpat în lumea
asta în care nu mă mai strigă nimeni
în timp ce eu aş vrea să aud şi să văd cum
soarta nu mi-e scrisă în funcţie de
aruncarea unor zaruri de noroc.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii