Aflăm din paginile lor că omul supravieţuieşte morţii sale terestre… dar numai pentru un timp, un secol, nu mai mult, şi că apoi survine o a doua moarte, aceasta din urmă definitivă. Aceste revelaţii anacronice, în total dezacord cu alte texte, mai mult sau mai puţin de factură spiritualistă, sunt desigur la originea ostracizării al cărei obiect au fost cele două cărţi. Ele n-au fost citate niciodată de către exegeţii esoterismului, fiind în afara normei.
Dar cine era J.J. Zaalberg Van Zelst? Omul era un liber-cugetător. Timp de treizeci de ani el a frecventat cercurile spiritiste, urmărind să se convingă dacă există sau nu viaţă în lumea de dincolo. Cercetările lui l-au făcut să vină în contact cu persoane serioase ca Douglas Home, Donato, Slade… Împreună cu fiul său şi cu câţiva prieteni a participat la numeroase şedinţe de spiritism şi a stabilit cu ceilalţi, cum făcuse şi Goethe la vremea sa, că „dacă va muri el primul, le va comunica supravieţuitorilor date despre noua lui situaţie şi va colabora cu ei pentru a dovedi fizic ipoteza existenţei spiritelor, dacă aceasta va fi cu putinţă”.
Într-adevăr, el a fost cel care a murit primul, pe 17 iulie 1903, la Haga. Încrezător în această promisiune solemnă, micul grup a încercat ani la rând să intre în legătură cu el. În sfârşit, cu ajutorul unui medium cu înzestrări deosebite şi prin intermediul mesei, defunctul le-a dat destule dovezi de supravieţuire pentru ca ei să ia serios indicaţiile primite
-->
Comentarii
Ai atatea bloguri postate,am inceput sa le iau rand pe rand sa le citesc,sunt materiale interesante,unele am auzit ,unele sunt noi,dar chiar nu se stie asta,omul moare odata nu se stie ce mai fc a doua oara,chiar dc se vb de reincarnare,nu se mai tin minte,nu traiesti aceeasi viata,mereu e alta,sunt presupuneri...