Unul dintre cele mai frecvente şi răspândite nume romaneşti, cu variante în toate limbile europene, Nicolae reproduce un vechi nume grecesc - Nikolaos. Acesta era folosit în Grecia antică cu multe secole înainte de Cristos.
Un argument în acest sens îl reprezintă opera timpurie a istoricului Tucidide (460-396 i. Hr.). Nikolaos se încadrează în familia bogată de compuse al căror prim element este „nik”, care provine de la verbul „nikao”, adică „a învinge” (de aici şi substantivul „victorie” - „nike”). Semnificaţia se explica în mare măsură prin favoarea de care se bucurau cei care purtau acest nume. La greci numele s-a răspândit şi datorită legăturii cu zeiţa Nike, zeiţa victoriei, care la romani este identificată cu zeiţa Victoria. Nume ca Nikator sau Nikephotos (în limba română Nichifor) era supranume pentru Zeus.
Există numeroase derivate ale numelui, ca Nikandros (rege al Spartei, cunoscut mai ales în istoria lui Herodot), Nikanor, Nikarchos, Nikodoros, Nikokles, Nikokrates sau Nichifor, Nichita, Nicodim (folosite la noi în ţară). A doua parte a numelui Nikolaos este „laos” sau „leos”, care are înţelesul de „popor”.
Trecut în limba latină sub formă de Nicolaus, numele a fost continuat în limbile moderne, fiind folosit şi pe timpul romanilor. Odată cu apariţia creştinismului, Nikolaos şi Nicolaus au fost purtate şi de persoane care au îmbrăţişat treptat noua religie. Printre aceştia amintim pe epsicopul de Myra din secolul al IV-lea, sanctificat de Biserică, care este învăluit în aura mai multor legende şi care a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi din Evul Mediu.
În calendarul popular al românilor, Sfântul Niculai sau Sannicoară („san” vine de la „sfânt”) este sărbătorit în luna mai şi decembrie, fiind urmate de o serie de credinţe şi practici păgâne, care au popularizat numele (ca şi în cazul numelor de Gheorghe sau Ion). Cercetătorii romani au considerat multă vreme ca formă veche de Nicoară continua latinescu Nicolaus, însă acum se crede că este un derivat greco-latin (în sudul Dunării, limba greacă este strâns legată de limba română, înlocuind latina, care până atunci fusese limba oficială a Imperiului şi a Bisericii).
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş, Altmarius
Comentarii