ORNICUL TIMPULUI
Tac obiectele şi ascultă,
Peştii înoată-ntr-o apă adâncă,
Nimeni nu le tulbură liniştea.
Cineva priveşte de pe scară
Viscolul alb de afară…
Vârteje şi inele de vânt,
Trec prin suflete, devastându-le,
Numai tu rătăceşti, gândule!
Cu aripi de gheaţă şi oţel,
Vin păsări de noapte peste noi,
Ne tulbură liniştea seculară,
Vântul turbat de afară!
Ornicul timpului hain,
Ne umblă prin tragicul destin,
Ne scade nisipul din clepsidră
Şi ne face viaţa tot mai aridă.
Cade rugină din ceasul timpului,
Bătrânii visează cadâne,
Regii, regate pierdute,
Tinerii, fecioare vândute,
Vorbeşte în somn un derbedeu,
Crezându-se Dumnezeu.
Adio, fereastră ce dai în pridvor,
Ţi-au spart geamurile cu pietre,
Întunericul coboară peste noi
Cu ecouri din vieţi ancestrale,
Vine o viaţă, trece o viaţă,
Vântul aşază ouă pe gheaţă…
-->
Comentarii
Și-o mai ieși viață din ouă?