In memoriam Adrian Păunescu
Plângeai pădurii frunza rară,
Că nu mai e ca astă-vară,
Astăzi pădurea nu mai este,
Ajuns-am, Doamne, de poveste;
Şi larg se duse vestea-n lume,
Că ne-am vândut ţară şi nume
Pe-un blid de linte, ce ocară !
Dar suntem Iudă planetară...
Iar ăsta-i numai începutul,
Căci pare-se vine sfârşitul,
Fi-vom judecaţi întru păcat,
Sufletul ni l-am scos la mezat...
Dar oare-om recunoaşte vină,
Că-n rang întrecut-am jivină ?
Şi spate ni s-a înconvoiat,
Precum pădurii copac uscat ?
-->
Comentarii
Multumesc frumos!
Minunate versuri!