17. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamnei
Părul tău, potecă de argint (17)
când lumina lunii te transformă
Lumina lunii a căzut
Pe părul tău strălucitor,
Septembrie a cunoscut
Un farmec mult mai răpitor.
Șuvițe lungi de argint viu,
Îți mângâie spatele drept,
Iar eu, în noaptea de târziu,
Te strâng cu dragoste la piept.
Ești zâna toamnei, fără cult,
O apariție de vis,
Ce m-a vrăjit atât de mult,
În acest spațiu deschis.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii