pasăre rănită
Pasăre rănită e iubirea noastră
Sângerând pe-o stâncă, care totuși cântă,
Tu aripa vie, eu aripa frântă,
Ce te-așteaptă veșnic la mine-n fereastră.
Încercăm degeaba zborurile-ntruna,
Spre-nălțimi albastre, spre cerul profund,
Nu putem zbura decât cu una,
Cealaltă cade obosită la pământ.
De nu-ncercăm zbura în doi spre astre
Să ne-cuprindă înălțimi albastre,
Ne vom privi mereu, chiorâș, cu ură,
Și vom muri în propria armură…
sâmbătă, 10 martie 2012
Comentarii