pastel
Când se aprinde-n cer iubita lună,
Bătuți de vânt și veștejiți de brumă,
Maci sângerii plâng stingerea lor lină,
Căzând printre viole în grădină.
Doar clopote senine, ghioceii,
Și-au scos căpuțul prin zăpezi ca mieii,
Înaltul cade jos cu cer, cu stele,
Nuntind o lume-ntreagă pe sub ele.
Prestol de cer cu stele-mbelșugat,
În seara asta blândă se lasă-așa curat,
Strângând ofrada somnului deplin,
Sub bolți de vise dulci și de senin.
Pe după creste -nalte luna cade jos,
Ca ghemul de mătase, ca un argint netors,
Povești cu căprioare și cu cerbii
Ce trec spre iazuri, peste firul ierbii.
Adun în palme roua din floarea de cais,
Și sting cu ea căldura poemului nescris,
În trecerea cea mare de dincolo de fire,
Tânjesc ca muritorul spre dulcea nemurire.
miercuri, 7 martie 2012
-->
Comentarii
De 8 martie numai bine, sănătate și iubire pentru toate femeile!
Ca întodeauna, superbe versuri.
Un pastel minunat...Felicitări!
frumos poemul..
.primavara frumoasa !
Mulțumesc Maria pentru trecere.