Timpul trece și petrece fără să-mi dau seama. Mă bucur de o rază de soare, de valul mării, de primul fulg de zăpadă, de ploaia care spală de multe ori gândurile.
Deschid ochii într-o dimineață acoperită încă de multă zăpadă. Au început să se topească și țurțurii. Privesc pe geam ploaia care mă cam sâcâie, este așa de rece. Printre crengile nucului se preling picurii încet .Alții mai curajoși lovesc zăpada moale.
Aș vrea să strig "Mi-e dor de primăvară, de roua dimineții, de razele soarelui jucășe!"
Am mâncat bine și mă pregătesc să plec din casă, dar am uitat ceva.... Umbrela!
Privesc atentă o crenguță verde înmugurită și câțiva bulbi de ghiocei. Un vânt jucăuș lovește umbrela și o întorce. Zâmbesc, așa cum fac la o glumă reușită. Se joacă și el cu mine, cu umbrela, cu ploaia...poate și cu tine.
Cred că primăvara s-a ascuns bine, undeva. Merg prin ploaie într-o zi cam mohorâtă, calc cu atenție, nu vreau să alunec. Plouă încet, o ploaie cuminte mă urmărește pe tot drumul. Oameni zgribuliți, ascunși sub umbrele sau căciuli trec grăbiți printre stropii reci. Plouă mărunt, drumul este plin de zăpadă. Câțiva oameni trec pe lângă mine, atenți și ei la ploaia transformată în gheață.
Cu telefonul fac o fotografie, a înmugurit frumos un trandafir. Plouă încet, mă ascund bine sub umbrelă, mă feresc de o mașină care trece prea repede pe lângă mine. Nu-mi place acestă primăvară, sau poate iarnă capricioasă.
Închid umbrela, o scutur bine, deschid ușa unei librării. Vin aici de mulți ani. Am cu cine vorbi despre o carte sau despre o lansare de carte. După o oră mă hotărăsc și plec spre casă. Plouă mai încet, merg pe bulevardul încă acoperit de zăpadă. Nu mai este frig, doar ploaia.....Ajunsă acasă încep nerăbdătoare să citesc cartea recomandată. Vremea este mohorâtă, la căldura privesc picurii care se preling pe zăpadă. Totul este scufundat într-o liniște profundă. Aerul este curat și atât de proaspăt.
Mă uit în calendar, poate săptămâna viitoare vine și primăvara. Plouă mărunt, plouă chiar și pe înserat, cerul se scutură mai tare. Pe sub umbrele oamenii aleagă la ore târzii acasă. Când plouă mă duce gândul la o "Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, /și noi ne iubeam prin mansarde./N-aș mai fi vrut să se sfîrșească/niciodata-acea lună-a lui Marte.
Timpul trece și petrece fără să-mi dau seama. Mă bucur de o rază de soare, de valul mării, de primul fulg de zăpadă, de ploaia care spală de multe ori gândurile.
Deschid ochii într-o dimineață acoperită încă de multă zăpadă. Au început să se topească și țurțurii. Privesc pe geam ploaia scare mă cam sâcâie, este așa de rece. Printre crengile nucului se preling picurii încet .Alții mai curajoși lovesc zăpada moale.
Aș vrea să strig "Mi-e dor de primăvară, de roua dimineții, de razele soarelui jucășe!"
Am mâncat bine și mă pregătesc să plec din casă, dar am uitat ceva.... Umbrela!
Privesc atentă o crenguță verde înmugurită și câțiva bulbi de ghiocei. Un vânt jucăuș lovește umbrela și o întorce. Zâmbesc, așa cum fac la o glumă reușită. Se joacă și el cu mine, cu umbrela, cu ploaia...poate și cu tine.
Cred că primăvara s-a ascuns bine, undeva. Merg prin ploaie într-o zi cam mohorâtă, calc cu atenție, nu vreau să alunec. Plouă încet, o ploaie cuminte mă urmărește pe tot drumul. Oameni zgribuliți, ascunși sub umbrele sau căciuli trec grăbiți printre stropii reci. Plouă mărunt, drumul este plin de zăpadă. Câțiva oameni trec pe lângă mine, atenți și ei la ploaia transformată în gheață.
Cu telefonul fac o fotografie, a înmugurit frumos un trandafir. Plouă încet, mă ascund bine sub umbrelă, mă feresc de o mașină care trece prea repede pe lângă mine. Nu-mi place acestă primăvară, sau poate iarnă capricioasă.
Închid umbrela, o scutur bine, deschid ușa unei librării. Vin aici de mulți ani. Am cu cine vorbi despre o carte sau despre o lansare de carte. După o oră mă hotărăsc și plec spre casă. Plouă mai încet, merg pe bulevardul încă acoperit de zăpadă. Nu mai este frig, doar ploaia.....Ajunsă acasă încep nerăbdătoare să citesc cartea recomandată. Vremea este mohorâtă, la căldura privesc picurii care se preling pe zăpadă. Totul este scufundat într-o liniște profundă. Aerul este curat și atât de proaspăt.
Mă uit în calendar, poate săptămâna viitoare vine și primăvara. Plouă mărunt, plouă chiar și pe înserat, cerul se scutură mai tare. Pe sub umbrele oamenii aleagă la ore târzii acasă. Când plouă mă duce gândul la o "Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, /și noi ne iubeam prin mansarde./N-aș mai fi vrut să se sfîrșească/niciodata-acea lună-a lui Marte.
Timpul trece și petrece fără să-mi dau seama. Mă bucur de o rază de soare, de valul mării, de primul fulg de zăpadă, de ploaia care spală de multe ori gândurile.
Deschid ochii într-o dimineață acoperită încă de multă zăpadă. Au început să se topească și țurțurii. Privesc pe geam ploaia scare mă cam sâcâie, este așa de rece. Printre crengile nucului se preling picurii încet .Alții mai curajoși lovesc zăpada moale.
Aș vrea să strig "Mi-e dor de primăvară, de roua dimineții, de razele soarelui jucășe!"
Am mâncat bine și mă pregătesc să plec din casă, dar am uitat ceva.... Umbrela!
Privesc atentă o crenguță verde înmugurită și câțiva bulbi de ghiocei. Un vânt jucăuș lovește umbrela și o întorce. Zâmbesc, așa cum fac la o glumă reușită. Se joacă și el cu mine, cu umbrela, cu ploaia...poate și cu tine.
Cred că primăvara s-a ascuns bine, undeva. Merg prin ploaie într-o zi cam mohorâtă, calc cu atenție, nu vreau să alunec. Plouă încet, o ploaie cuminte mă urmărește pe tot drumul. Oameni zgribuliți, ascunși sub umbrele sau căciuli trec grăbiți printre stropii reci. Plouă mărunt, drumul este plin de zăpadă. Câțiva oameni trec pe lângă mine, atenți și ei la ploaia transformată în gheață.
Cu telefonul fac o fotografie, a înmugurit frumos un trandafir. Plouă încet, mă ascund bine sub umbrelă, mă feresc de o mașină care trece prea repede pe lângă mine. Nu-mi place acestă primăvară, sau poate iarnă capricioasă.
Închid umbrela, o scutur bine, deschid ușa unei librării. Vin aici de mulți ani. Am cu cine vorbi despre o carte sau despre o lansare de carte. După o oră mă hotărăsc și plec spre casă. Plouă mai încet, merg pe bulevardul încă acoperit de zăpadă. Nu mai este frig, doar ploaia.....Ajunsă acasă încep nerăbdătoare să citesc cartea recomandată. Vremea este mohorâtă, la căldura privesc picurii care se preling pe zăpadă. Totul este scufundat într-o liniște profundă. Aerul este curat și atât de proaspăt.
Mă uit în calendar, poate săptămâna viitoare vine și primăvara. Plouă mărunt, plouă chiar și pe înserat, cerul se scutură mai tare. Pe sub umbrele oamenii aleagă la ore târzii acasă. Când plouă mă duce gândul la o "Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, /și noi ne iubeam prin mansarde./N-aș mai fi vrut să se sfîrșească/niciodata-acea lună-a lui Marte." Plouă și ninge, ninge și plouă, pe trotoare.
Plouă și ninge, ninge și plouă, pe trotoare.
5.03. 2018
-->
Comentarii