ROMÂNIE,
Frumoasa floare sidefie
ce semeni rod bogat,
pe întinsa câmpie!
Torni în gândul poemelor noastre
Harul iubirii din câmpiile vaste.
Te-am întâlnit într-un vis,
când m-am sculat într-o dimineaţă.
Se făcea, că erai într-o altă viaţă!!...
În anii grei plini de ceaţă,
când ciocârliile nu mai săltau pe răzoare,
când cerul era lipsit de blândul soare !...
Ca zarea înroşită în val de sânge,
destinul tău, îl vedea-i cum se stinge !
Pribegia ta, ca un văl
ce cade-n întunericul des,
un biet călător încolţit
de al prigoanei eres.
Dar, NU, Tu eşti mult prea iubit
Şi, astăzi... Dumnezeu ţi-a vorbit:
- Eşti un străjer Poporul Meu.
Comentarii