17. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
rugăciunea lapoviţei (cybersonet CDLXXVIII)
seara târziu
şi-aştern pe geamuri o rugăciune udă
e lapoviţa lacrimi de nori ce cad
nu-s fulgi nu-s ploaie ci un amestec smead
ce topeşte zăpada-n povara sa surdă
pe asfalt o oglindă întunecoasă retrograd
răsfoieşte lumini de lanternă hâdă
şi picuri grei ca mătănii de-argint se scaldă
sparg tăcerea nopţii cu o şoaptă de jad
o suspin lichid al nopţii de decembrie c
ce-mi speli amintirile din beton
şi le laşi să alunece-n canal în vrie
privesc cum se topeşte tot ce-adie
cum curge lin spre gurile de gazon
iar noaptea creşte rece şi negrie
rima abba baab cdc cdc
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii