04. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea I: Apropierea şi Incantația Sudului
Sărutul cedrilor din sud (sonetul IV)
De misticul zefir acum robiți,
Simțim cum cedrii varsă-n aer sevă,
O aromă grea, născută parca-n Evă,
Peste atomii trupului, uimiți.
În rășini calde noi suntem topiți,
Când pielea ta, o mătăsoasă arenă,
Răspunde la atingerea mea obscenă,
Sub ochii nopții, mândri și smeriți.
Parfumul lor ne-mbată cu fior,
Se leagă lin de pielea-n sărutare,
Și urcă-n cer ca ultim altar.
Rămânem unul singur prin amor,
Când timpul tace-n blânda îmbrățișare,
Sub umbra cedrilor, etern hotar.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii