noaptea
când morţii îşi cern nisipul
între pământ şi lună
echilibru fragil
dintre simţuri şi spirit
dintre patimă şi înţelepciune
vânez păsările
luminii
noaptea
când furtuni de forme tulbură veghea
în libertatea nelibertatii
credinţă şi îndoială
cu gheare de foc prind sufletul de cer
cât un colibri de-ar fi
mi-ar fi îndeajuns
să sorb din irisul nevăzutului
luminarea
noaptea
când kundalini atinge bezna
în istovirea clipei
spre neunde
înalţ păgână rug
să-mi mântuie setea nebună
-->
Comentarii
Întru-cât câţiva prieteni mi-au reproşat că nu am dat explicaţia celor doi termeni Kundalini şi Shuniata şi asta ar împiedică înţelegerea poeziei, mă văd datoare să răspund la aceste reproşuri.
Kundalini-Termenul este bine explicat de neurolog prof. dr. Constantin Dumitru Dulcan în cartea Inteligenţa materiei “După opinia mea, întregul Univers este polarizat în felul următor: un pol îl constituie algoritmul de creaţie al tuturor lucrurilor, care implică obligatoriu o inteligenţă, iar celălalt este polul autoperpetuarii. Îndrăznesc să spun că una dintre cele mai puternice energii din Univers este kundalini şi aceasta are o forţă sau magnitudine mai mare decât cea a gândirii (sau a raţiunii), deoarece deseori instinctele depăşesc raţiunea.
Shuniata- vidul care totuşi nu este vid, reprezintă identitatea dintre da şi nu, termenul de mijloc dintre afirmaţie şi negaţie, dintre existent şi nonexistent, realitatea ultimă care revelează unitatea tuturor lucrurilor, non dualitatea subiectului şi obiectului. Între Shuniata şi Kundalini aşa cum este explicat acest termen de Dulcan nu sunt prea mari diferenţe, (asta am înţeles eu, posibil să nu fi înţeles prea bine). Nu ştiu dacă mesajul poeziei mele se împiedică, de aceşti doi termeni, în a fi perceput, ce vrea să transmită autorul şi ce “vede” cititorul nu se suprapun întru-totul