poate că e prima oară când
mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălţare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
şi invers...
strâng în braţe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează linişti
tata
plecat şi el
caută înţelesurile cerului
în jurul meu strănepoţii
construiesc drumuri şi castele de nisip
doar iedera urcată peste horn
sufocă păianjenul crescut din fântână
cum cerul acoperă zarea
sufletul mi se umple de oameni
dar ce folos...
(nimic nu se termină
fără un alt început
însă la capăt e o pârtie
care duce înspre un alt timp)
-->
Comentarii
cristian pop,
un semn care onorează şi bucură.
mulţumiri
Like!
eugenia,
mulţumesc mult.
e o plăcere şi o mare bucurie trecerea ta.
te mai aştept
”... strâng în braţe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează linişti
tata
plecat şi el
caută înţelesurile cerului... ”
Felicitări! Profundă. Emoționant.