În asfințit pădurea renaște spre-a muri
În somnul ce alină truda de peste zi.
Doar luna mai frământă al duhurilor pas,
Fiindcă-n tăcerea nopții atât a mai rămas.
Stăpână este viața și dorul ei hoinar.
Nici măcar lumea-ntreagă nu-i pune azi hotar.
Lumina crește-n muguri în perle sidefii
Ce-abia-șteaptă să crape, să înflorească mii.
Cu trupul de lumină, înveșmântat în rouă
Strâng primăvara-n suflet și visul care plouă
Petale dulci și crude, de perlă parfumată,
Comentarii
Semn de lectură.
Mulțumesc pentru trecere, d-nă Emilia Popescu Rusu!
Semn de lectură plăcută!