Am fost fetiță dulce, blândă
Ochi mari spre lume deschideam
Doream și eu iubirea caldă
De mamă! Și nu-nțelegeam!
Știu c-am avut și eu o mamă!
Ce-avea în suflet când m-a dat?
Dar n-am făcut din asta dramă!
Am suferit... Și am iertat...
Că am văzut durerea vie
Când o colegă a născut!
L-a dat! Doar inimioara-i știe
Ce-a suferit! L-ar fi ținut...
Să-l țină-n drum pe unde umblă
Iubire falsă dăruind?
Sau unde ziua mai muncește,
Culcuș al ei mereu visând?
”- O nu! Ajunge căt suspină,
Cei ce deja pe drum trăiesc!
Va fi-ntr-o lume mult mai bună!
Îmi calc pe suflet! Că-l iubesc...”
Poate și mama când m-a dat
Spera s-ajung ceva mai bine!
Dar când veneau la înfiat
Mă retrăgeam, mi-era rușine...
-->
Comentarii