Te rog, strânge-mă-n braţe cât eşti încă cu mine,
Cât iubirile noastre nu sunt încă străine,
Cât timp dorul ne-apasă nefiind împreună,
Căt mai este credinţă-n astă lume nebună.
Să mă strângi cu putere, să te simt tot aproape
Căci mi-e frică de mine cum mi-e frică de ape
Nu doresc valu-acesta să mă poarte stingher
Căci tentaţii sunt multe... şi-au figuri diferite,
Poartă rochii prea scurte şi au plete vopsite
Forme care incită şi te-ndeamnă s-atingi...
Tu mă strânge în braţe; la ureche să-mi strigi
Că iubirea ce încă mai există-ntre noi
Nu se vrea terfelită şi-aruncată-n noroi;
Nu voieşte să moară... nu se vrea ofilită!
Ah... frumos este trupul unduind a ispită!
Tu vorbeşte-mi de mine! Nuuuuu... vorbeşte-mi de noi!
De iubirea ce încă se mai vrea înapoi;
Prinde-mi faţa în palme... buze calde-mi sărută...
Eu... închide-voi ochii... o căldură plăcută
Mă învăluie tandră... simt în mine fiorul...
Care-i dat de plăcerea... ce-o provoacă amorul.
Nu eşti tu cea din braţe... şi-mi blestem neputinţa
Deschid repede ochii; chiar mă lasă voinţa?
Răscolesc trup şi suflet... luptă cruntă şi dură!
Din oceanul de-alt-dată dau doar de-o picătură... .
Tu... nu eşti lângă mine; toate-au fost doar în minte
Încercam chipu-ţi gingaş să-l pictez în cuvinte
Ai plecat de o vreme... singur sunt... supărat
Şi-obosit fără seamăn cât cu mine-am luptat !
Şi-n ăst timp... trupu-ţi şade lâng-alt trup de bărbat!
Comentarii
Vă mulţumesc pentru aprecieri.