Sunt doar o mască pe un suflet gol,
Un chip plăpând cu-alură de scânteie,
Seiful greu din ceară, fără cheie,
Ascuns în al neliniștii atol.
Sunt stația rămasă fără tren,
Sub orologiul vechi, mușcând din noapte,
Ori un popas de-ntunecate șoapte,
Un ultim vers într-un anost catren.
Am trupul frânt de tainice poveri,
Doar candela tăcerii mă alină.
Luându-mi soarta de la naftalină,
Mi-am scos-o la mezat, cu grijă, ieri.
Am obosit să lupt și chiar să fiu!
Bagaje de speranțe sfărâmate
Mi-alunecă, crestându-mă pe spate,
Mă zbat într-al învinșilor sicriu.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Mihai, pentru trecere și semn! Cu prietenie,
Eu îți mulțumesc, Aurelia, pentru popas, versurile citate și cuvintele/semnul de apreciere! Îmbrățișări de suflet!