TABLOU VOTIV

Vântul, rătăcit târziu pe deal,

mătura poteca-ntortochiată,

un amurg de toamnă ireal

dezlega enigma dintr-odată.

 

Din trecutul ce părea lăsat

la o margine de gând precară

ajungeau pe umbre de păcat

amintiri în cântec de vioară.

 

Desfăcute-n ritm de triolet,

repuneau pe cuget neuitarea,

cu bemoli pictați în violet,

printre note căutâdu-și calea.

 

Iar diezii, fără portativ,

răscolind cărările rebele,

cu o tușă de tablou votiv

mă legau în visurile mele.

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->