crâmpei de vis
astăzi
m-a izbit puternic uşa amintirilor...
deşi eşti atât de departe, îmi eşti
atât de aproape. îţi simt ocrotirea...
şi mă învălui cu aripile iubirii
dându-mi speranţa că voi regăsi
copilăria pierdută în geana amintirii.
mâine,
am să iau florile de liliac
să le presar ritualic pe cale
pentru a fi mai uşoară întoarcerea...
cele ce mi-au mai rămas
am să le păstrez
pentru a ţi le dărui, în zorii dimineţii
când încă mai visez că suntem copii...
şi ne jucăm "de-a v-aţi ascuns".
pentru că, ştii?
copilăria noastră a rămas în urmă
neatinsă de văluri argintii...
În clipa mea de visare,
îţi ating şi-ţi sărut cu sufletul obrazul.
părul bălai ţi-l stropesc cu roua
ce cade încet peste petalele florilor de liliac
şi curge în şuvoi din ochii-mi obosiţi
de-atâta aşteptare...
îţi şoptesc prin adierea vântului
cât de dor îmi este de tine
jumătatea sufletului meu albastru!...
rog Divinul să nu ne mai despartă
şi nici să nu mai cunoaştem zbuciumul
căutării de noi. să închidem cercul...
să ne aşezăm, după atâta rătăcire
la masa vieţii. să trăim intens fericirea
care ne-a legat. să ne jurăm iubire
şi să ne îmbrăcăm cu pacea iertării.
Vreau să rămânem pentru vecie
doi fluturi de lumină, ce-n geana dimineţii
îşi iau zborul, pentru a-şi împlini menirea.
06.06 – 14.09.2011
-->
Comentarii