Te-a uitat, bădiţă, lumea,
Într-un pustnic ţintirim,
Cum ne uită, tristă, vremea,
Pe toţi, după ce murim…
Numai eu m-aşez sub teiul
Ce-nfloreşte an de an,
Încrustând în veşnic steiul,
Dulce stih de moldovean.
Nu mai sărutăm iubita,
Recitând din versul tău,
Fiindcă străjuie orbita
Îngeri fară Dumnezeu…
Nu mai e cinstită slova,
Izvorâtă din amor,
Valul ne izbeşte prova
Şi poeţii... ne tot mor!
Comentarii
un omagiu frumos...dar trist..prin adevar..

Eminescu niciodata nu va muri din constiinta adevaratilor romani..si nimani nu va fi ca Eminescu!
felicitari,cu multumiri!