Pogoară toamna peste glie, tunând în marşu-i triumfal;
O lacrimă-şi transportă sarea dinspre amonte spre aval.
Natura iarăşi se îmbracă în haina-i trendy de brocart;
În mine zboară pescăruşii, aterizând cu ţipăt spart.
Un rest de soare adnotează pe frunze veştede-amintiri –
Se iscă-n galbenul apatic, din când în când, nedumeriri.
Descopăr trapa spre tenebre şi o trântesc c-un scrâşnet sec;
O pomostesc cu-ntârziere... şi-n faţa umbrelor mă plec.
Comentarii
Mulţumesc pentru semnul de lectură: Aurora Luchian, Mihai Arsene, Nitu Constantin! Cu prietenie,
Mulţumesc, Nicoleta Mija! Cu prietenie,
Mulţumesc, doamna Lenuş Lungu, onorată! Cu drag,
Mulţumesc, Paul Rotaru! Cu prietenie,
Foarte frumos!
Lecturat cu mare drag!
Mulţumesc mult, doamna Dorina! Cu drag,
Am recitit cu drag. Felicitări, dragă Camelia!