Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,
Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.
Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen
Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.
Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de pământ
Şi-om fi iluziilor noastre cel mai fidel îngrăşământ.
Eliberaţi de vicleşuguri şi dezbrăcaţi de vechiul chin,
Spre infinituri vom purcede cu paşi mărunţi de Shaolin.
*uium: vamă (aici)
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Admirație și drag!
Timizi sau curajoși în har,
Citim poeme ca pe-un dar
Și-l admirăm pe autor
De care chiar ne era dor.