Printre gânduri şi cuvinte îngemănate,
ce mişună şi se ciocnesc între ele
prin dosarul secret al existenţei noastre,
acolo unde, numai Tăicuţul Domnu’
Vede şi Citeşte ce se întâmplă,
cineva s-a împiedicat de interiorul nostru,
s-a zdrelit şi-un petic de suflet i-a căzut
când i-a venit vremea să plece,
şi câteodată ne-ntoarce timpul înapoi.
Deşi suntem oameni în toată firea,
ne lasă muţi, când îi atragem atenţia cu ceva,
pentru că mai aţipeşte uneori,
agăţat pe-o ramură de gânduri pictate în suflet.
Dar tresare la faptele noastre mature şi face gălăgie,
când vede şi aude vuietul lumii şi-al vieţii,
în care oamenii îmbrăţişează aripile neobosite
ale timpului sprinten şi etern.
Alteori, cu ochii mari şi senini, ne priveşte
să vadă, mai ţinem minte acele clipe,
când nu ne era frică de nimic şi nu cunoşteam lumea
sau le-am uitat, arucându-le
la gunoiul adultului în care ne-am transformat.
Un Eu de-altădată, de când eram mici şi inocenţi,
acum ne atenţionează cu glasul răguşit
că el este Copilul rătăcit printre gânduri şi cuvinte,
răvăşind cu ghionturi filele dosarului secret
când se caută şi nu se regăseşte,
din cauza maturităţii ce se adăposteşte
acum, în noi.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos, Mariana.
Ai dreptate, Mariana. Mulţumesc frumos pentru frumosul comentariu.
Semn de placuta lectura.
Fiecare avem un dosar secret si numai "Copilul rătăcit printre gânduri şi cuvinte,
răvăşind cu ghionturi filele dosarului secret"
ne face sa cautam printre amintiri , sa gasim copilul din noi.
Copilaria este inima tuturor varstelor, este suvoiul de ape care izvoraste limpede si curat din adancurile finite si la care omul alearga fara incetare sa-si potoleasca setea
Daaa, Mircea! Chiar aşa este, ai dreptate. Mulţumesc pentru popasul tău.
agăţat pe-o ramură de gânduri pictate în suflet....cînd ești liberă, neîncorsetată de rimă...