Uneori suntem trişti

[Sprincenatu Dan]

Uneori suntem trişti,

bănuiala că focul iubirii

şi-a pierdut flacăra

ne obsedează,

mintea devine

iscusit regizor

al unor scenarii

care tulbură gândirea

 

Uneori suntem trişti,

uităm atât de uşor

nopţile de dragoste

sub cerul căptuşit

cu stele, luminat

de melancolica lună

 

Uneori suntem trişti,

cu sufletele dezgolite ;

parcă am devenit

o corabie eşuată

pe plaja pustie

a oceanului de lacrimi

 

Uneori suntem trişti

dar speranţa reînvie,

ne zâmbeşte  ca soarele

din inima străpunsă

ce reapare după furtună

zâmbind pe cerul fericirii .

 

 

[Sprincenatu Dan]

Mulţumesc mult Lucia pentru aprecieri !

Cu drag, Dan

[Lucia Secosanu]

Uneori, (cînd suntem triști) și vedem că ni s-a sfărâmat cerul, nu știm că printre cioburi soarele își timite razele să ne încălzească!

Frumos scrii tu Dane!
Cu drag, Lucia

[Sprincenatu Dan]

Mulţumesc Lenuş pentru lectură !

[Lenuş Lungu]

Citit cu plăcere acest poem

[Sprincenatu Dan]

Așa o să fac Patricia . Mulțumesc pentru trecere..

[Sprincenatu Dan]

Mulţumesc Maria..

[Sprincenatu Dan]

Mulţumesc Mihaela pentru lectură şi aprecieri....

[maria]

foarte frumoasa tristete.

[Sauciuc Mihaela]

Puțin cam trist poemul dar și tristețea este o lege a iubirii.Felicitări Dan,am citit cu plăcere acest poem al tristeții.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]