carnea inimii tresare
papuşa se sperie
e în viaţă
citindu-mi gândurile plânge
flămândă de teamă
îşi trage norii toamnelor peste tâmple
legându-şi truda vârstei
de aburii jocului
care e dimensiunea zbaterii tale
o întreb
atât cât a tăcerilor albe
iar păpuşa râde
este cât prelungirea depărtării
din mine până în tine
de locul acesta ne ţinem unite
sau
cât privirea mea lungă
ţintită către oriunde
mirate gânduri inocente
se -ntrec în a o-nţelege
dar nicidecum nu o părăsesc
îi leg secundele de crucea iluziilor
desfăcându-mi braţele sub semnul pur al iubirii
o zidesc ca jertfă
în timpul destinat palmelor calde
ca sângele verde al privirii
cu sarea dorinţei revărsată
peste umerii grei de-atâta veşnicie
aburii calzi ai jocului
dau târcoale
unui destin de porţelan
păpuşa ţipă
dar graiul o pierde
-->
Comentarii