Ajunge viaţa prin piaţa mare
din spatele evenimentelor
întinse buluc pe tarabele pline
de hoţii financiare
ce rup buzunarele şi ciopârţesc
câte-o avere
de boli care taie-n carne vie
de-un măcelar invizibil
pe gratis
de violuri şi violenţă
aruncate la-ntâmplare
pe pielea oamenilor
de crime care-o ciuruieşte
pe alocuri
şi multe alte necazuri ambulante
pe aripile timpului.
Văzând pe unde-au ajuns
bieţii oameni caută
altă piaţă cu tarabele
unde se găseşte bunăstarea
fericirea şi binele
pe care şi-i le doresc
dar nu primesc răspunsul
pe unde-i drumul.
Rămân atunci încercând
să se îndepărteze
în timp ce toate cele rele
îşi întind mai abitir
tentaculele spre ei şi-i încolăcesc
strangulându-le sufletul şi mintea
care luptă încontinuu
la graniţa dintre raţiune şi slăbiciune.
Doar speranţa se joacă vioaie
prin eul fiecăruia
pentru că viaţa o cântă-ntruna
la un moment dat
folosind-o ca refren
de fiecare dată-n surdină.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii