Destinul
– lui Constantin Brâncuşi –
de Marin Voican Ghioroiu
recită: Marin Voican Ghioroiu
muzica: Erik Satie - Gymnopedie 1, 2, 3
Erik Satie a fost singurul compozitor care a reușit să ajungă la sufletul sculptorului roman, prin muzica sa.
Cert este că prietenia dintre cei doi a dat naștere unei colaborări de success în lumea dansului parizian, considerată a fi un pas important către dansul contemporan. Este vorba despre un spectacol de balet, pe muzica Gymnopediilor lui Satie, cu dansatoarea Lizica Codreanu, în rol principal.
DESTINUL
Lui Constantin Brâncuși
Raza soarelui aprins...
Floarea dorului nestins,
Roagă-L pe Mesia
Să trimită îngeri în această noapte,
Suflet de creştin...
De trup se desparte...
Noaptea voalu-şi lasă,
candelabre sfinte Dumnezeu aprinde
Pe bolta cerească.
Brâncuşi le priveşte şi vrea să găsească
Steaua vieţii care i-a purtat noroc.
Tristeţe-al cuprinde...
Un năvalnic gând mintea-i răscoleşte,
nu-şi găseşte loc”.
Străin şi singur, departe de Gorjul lui iubit,
Stă marele Brâncuşi, cu inima zdrobită:
Privirea-şi înalţă spre cerul de fulgere lovit.
Furtună simte-n suflet, gând trist l-a copleşit:
Casa mea iubită, plaiul meu gorjan...
Unde sunteţi voi, cum de v-am lăsat?
Doamne, nu puteam să rămân în sat,
Să muncesc ogorul, să fiu fericit,
Să stau cu ai mei,
păsări să ascult în codru-nfrunzit,
Doinele să-mi cânte fete şi feciori,
Să petrec la horă când sunt sărbători?
Dumnezeu veghează, roagă-te creştine,
El te ocroteşte şi e lângă tine!...
Sufletu-i ca marea prinsă de furtună:
Răvășite gânduri de-a valma s-adună...
Simte deodată că-n valuri s-afundă;
Orologiul sună ultima secundă?!...
„Clopotul iar bate, resemnat... ‘l-ascult:
Cine se mai duce şi intră în mormânt?”
Câte gânduri omul toată viaţa-şi face…
Numai când sfârşeşte, odihneşte-n pace.
Dorul... nu-l mai cheamă, totul s-a sfârşit...
Tu, Destin hain!... cum le-ai plănuit?
Atunci când gândeam că mâine o să-mi fie bine,
Nu ştiam că-n coastă îmi eşti mărăcine
Şi aştepai doar clipa să mă otrăveşti;
Când eram copil, credeam în poveşti,
Dar în Tine, fiară!... cine-ar fi crezut
Că m-ai urmărit de când m-am născut”
Dacă vrei să ştii... m-am tot întrebat:
De ce toată viaţa în spate mi-ai stat?
De mergeai în faţă,
Te-ar fi observat...
Iar acum citești „Cartea vieții mele”?
Te-ai oprit la versul în care îţi spune...
C-am iubit tot timpul în această lume:
Codri verzi şi plaiul,
Portul, limba sfântă şi pe-ai mei români...
Care mi-s departe, iar eu prin străini.
Viaţa e grădina Raiului preasfânt,
În care iubirea pe acest pământ
A-nflorit de-a-pururi şi roade a dat...
Slavă Ţie Doamne, în veci lăudat!
Carte-mpărăteacă!...
Mulţi au s-o citească, iar celor ce vin...
Să le povestești, făţarnic Destin!
C-am trudit din greu și-am iubit natura,
Frică n-am avut, dar ţi-am simţit ura.
Maria Tănase apare din vaurile vremii și cântă:
Și-mpreună-l căutam,
Pe neicuţa nu-l chemam
Duceam Dorul la izvor
În pădurea Gorjilor.
Îi dam Doreului să bea
Ochii verzi şi gura mea!...
Neicuță, de nu veneai,
Pe cine mai sărutai?!...
Gându-i zboară, peste ani,
La Hobița-n Peștișani...
Unde-a fost ca să se nască,
De părinți să se-ngrijească
Cu iubire să-i tămâie:
Dorul lui să-l ieie fumul
Și la Dumnezeu să-l suie.
Azi mă simt în mare durere,
Dar vreau să las țării... o avere,
Ca să se mândrească bunul meu popor,
Dar... nişte duşmani, coade de topor,
S-au opus câineşte şi voiau să mor.
Greu m-au mai lovit... cei de la putere:
N-au vrut să primească scumpa mea avere
Ca să se mândrească dragii mei români...
Ce tezaur sfânt am dat la străini!
Greu am dus-o, tu te bucurai:
Mergeai lângă mine și nu mă lăsai.
Maria Tănase cântă:
Sus, în Deal, la Peştişani,
La umbriţa de cerani,
Cerul era plin cu stele,
Pădurea de floricele...
Și gungureau turturele.
Stăteai pe braţele mele:
La mine cu drag priveai,
Erai vesel,mă iubeai,
Erai mândru și frumos...
Ca un soare luminos
Destinul i se adresează:
- Orologiul bate, timpul a trecut...
- Ești lângă mine, totul s-a sfârșit.
Am știut că vii, totu-am pregătit:
Cumpăna înclină și m-am liniștit...
Frică nu am! Și de ce să plâng?
Am ajuns la capăt, merg la Demiurg.
Lumea asta-i trecătoare...
Când cu nori şi când cu soare:
Domnul sfânt ţi-a da iubire,
Clipe dulci de fericire...
Mila Lui să ne păzească
În iubire creştinească!
Comentarii
preluare comentarii:
Comentariu publicat de Ioan Muntean cu 22 ore în urmă
Mă bucură intervenţia dv. şi vă pot spune că pe generic apare o dansatoare din vremea lui Brâncuşi: Lizica Codreanu. O dansatoare româncă in avangarda pariziana... /e-adevărat nu e contemporană nouă).
Ei, eu sunt dispus să creez videoclipuri şi cuşi despre dansatori români contemporani - am nevoie însă de nisşte surse primare... poate le primesc şi de la dv.!