VIORELE

[Maria-Ileana Tănase]

VIORELE

Viorea gingaşă floare ce răsări, de sub zăpezi,
când natura se trezeşte, pe noi desprimăvărezi,
împânzeşti văi şi coline în culoare-ţi violet
şi-n nuanţe clandestine, pânza de pe şevalet.

Delicate şi suave sunt minuni înmiresmate,
ce-ncolţesc în primăvară, de sub frunzele uscate;
le-adunam în buchetele, presărând şi ghiocei,
iar pe cele mai albastre le-prindeam ca pe cercei.

Am cules chiar, viorele pentru mama de 8 Martie,
iar apoi cu dibăcie, le croiam o fustiţă de hârtie,
amintire ce răsfaţă, din albumul vieţii mele,
şi înveşmântată-n voal, parfumat cu viorele.

Mi-amintesc cu nostalgie de acele vremi apuse,
când paşii-mi hălăduiau, ca şi gânduri nesupuse;
viorele, flori gingaşe, din copilăria mea,
chiar şi azi emoţia-i vie când văd floarea viorea.

Mesageri-ai primăverii, alături de ghiocei,
le strângeam în bucheţele... n-am uitat de obicei;
eram doar, o copiliţă în sătucul de departe
şi-a rămas o amintire ce o port ca semn de carte.

27 Aprilie 2015 - MIT

[Maria-Ileana Tănase]

Multumesc mult,  AureliaAlbAtros, o primavara voioasa! Cu drag!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]