Viscolul
peste luncă și vâlcele
cade pulberea de stele,
viscolu-mbrăcat în alb,
un balaur rău și calp,
lasă salbe argintii
peste dealuri și câmpii.
totu-n preajmă e difuz,
viscolul bate-n auz,
și în lumea orbitoare
arătare ni se pare,
zbor zurliu de albatros,
căzut cu aripa jos.
apele-nghețate, moarte,
până acolo, hăt, departe,
sunt siberii peste tot,
ca în țara lui magot.
totul e altfel acum
cu culori topite-n fum,
cu poveri și cu cărări
care nu duc nicăieri.
vântul șuieră, se zbate,
de-atâta singurătate,
umbrele în nori se suie,
cerul e bătut în cuie,
urlă-n goluri glas de lup
câmpurile mi se rup,
s-a-ntețit vârtos stihia,
peste toată România.
4 ianuarie 2012
-->
Comentarii
Patricia, îmi lipsesc cuvintele pentru a-ți mulțumi. Aș vrea ca să ai o viață lipsită de griji în acest an, un trai mai bun, sănătate și multe, multe bucurii.