02. (poezie, poem)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
August - Coptura de Chihlimbar și Cenușa Soarelui
poemul 1
Zăpada caldă din podul cu chihlimbar
Gospodarii adună porumbul de aur în care doarme soarele,
Cară căruțe pline cu struguri grei ce miros a must și-a praf de stele,
Iar bunica deschide larg hambarele vechi din lemn de nuc bătrân,
Să primească recolta bogată a acestui august plin de miere.
Oamenii satului merg agale pe drumul lung ascuns de pulbere,
Hainele lor din in curat emană o mireasmă caldă de tihnă,
În timp ce pe uliță pisicile dorm leneș sub garduri de lemn.
În bucătăria de vară fierbe magiunul dulce în ceaun de fontă,
Aroma de prune coapte ne-nvăluie ca o mantie de mătase,
Copiii aleargă desculți prin curtea mare și miros a lapte cald,
Pacea acestei luni binecuvântate se așază peste case.
Bunicul urcă lent în podul casei plin de busuioc uscat și mere,
Acolo unde timpul nu mai are ace, ci doar miros de ceară veche,
El pune gutuile verzi pe ziare îngălbenite de multă vreme,
Fereastra mică lasă să treacă o rază roz ca o felie de caisă.
Se simte pretutindeni mirosul greu de grâu ce stă în saci de cânepă,
O bogăție simplă, strânsă cu trudă din pântecele roz al lumii,
August aduce daruri celor care au crezut în forța seminței,
Pecetluind o vară de muncă cu un zâmbet cald de chihlimbar pur.
Flăcăii se adună la fântâna cu ciutură de la marginea văii,
Zâmbesc discret spre fetele ce vin cu găleți din argint lucitor,
Aerul serii miroase a fân cosit și a pâine coaptă pe vatră.
O liniște patriarhală coboară peste grădinile cu legume,
Pepenii verzi ca jadul stau ascunși sub frunze mari pline de rouă,
Mirosul lor proaspăt stinge fierbințeala unei zile obositoare,
Suntem o ilustrată veche, pictată cu polen și miere sălbatică,
Unde viața curge simplu, după legile nescrise ale pământului.
Bătrânii stau pe laviță în pragul serii și privesc spre cerul înalt,
Așteptând ca primele stele să se aprindă deasupra satului drag.
Se-aud clopote vechi sunând a rugăciune în turnul din depărtare,
Lumina devine violetă, moale, ca o catifea bine întinsă,
Fumul din hornuri aduce miros de crengi de viță-de-vie arse-n sobă,
O noapte caldă se pregătește să acopere hambarele pline,
Lăsând pe umerii noștri obosiți praful fin al timpului roditor,
Un basm idilic ce se scrie singur cu aromă de chihlimbar curat.
Ne strângem cu toții în jurul mesei mari din lemn masiv de stejar,
Rupem pâinea caldă ce miroase a dragoste și a vatră străveche,
Gustul de strugure dulce ne umple gura de o fericire simplă,
Suntem acasă, pe această orbită unde foamea a fost învinsă,
Iar august ne veghează somnul cu o respirație plină de belșug.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii