26. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
trialog – romanțe de dragoste în dialog
zăpada dorului (cybersonet CCCXVII)
în ianuarie liniștit dorul ca o flacără mocnită în frig ca un basm alb
[el]
pe geamul serii ninge blând ușor
și-n pas de fulgi te caut printre unde
ești visul meu ce iarna îl ascunde
dar flacăra-mi te cheamă cu mult dor
[ea]
cu brațe moi de cald să te pătrunde
eu vin spre tine alb ca un fior
căci dragostea ne ține strălucitor
și frigul n-are cum să ne scufunde
[el]
din ianuarie iau un strop de stea
și-l pun pe pieptul tău ca o lumină
să ardă-n taina nopții liniștite
[ea]
când fulgii cad rămân doar eu și ea
o clipă pură caldă cristalină
un foc în zăpezi două iubiri unite
abba-baab-cde-cde
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii
Poezia „zăpada dorului (cybersonet CCCXVII)” transmite o atmosferă de melancolie și dor, împletind imagini poetice de iarnă cu sentimentele intense ale iubirii. Versurile, scrise într-un dialog între „el” și „ea”, explorează contrastul dintre frigul exterior și căldura interioară a iubirii, învăluind totul într-un cadru de vis. Împreună cu metaforele delicate, precum „flacără mocnită” sau „un strop de stea”, poezia sugerează o legătură profundă și eternă. Totuși, natura „cybersonet” a titlului lasă impresia unei fuziuni între lumea virtuală și realitatea emoțională, adăugând o dimensiune contemporană și tehnologică sentimentelor exprimate. Chapeau!
Natura „cybersonet” are o istorie interesantă, Acum vreo 10-12 ani am întâlnit pe internet un program „CyberPoems - Poeme cibernetice” (https://www.cyberpoems.edituraboema.ro/) pe care nu mi-am permis a-l achiziţiona dar i-am folosit varianta demo free cu care m-am jucat scriind astfel primele poeme cibernetice absurde sau abstracte. Întrucât baza lui de date era limitată iar modificarea/completarea/extindere ei presupunea o muncă de sisif pentru o vreme programul a rămas doar instalat pe calculator.
Abia acum vreo 3 ani, în cadrul maratonului literar Cronopediada lansat pe acest site am revenit asupra lui şi am încercat să-l folosesc pentru a rezolva provocările concursului. Am dezvoltat cyberpoemele, cyberprozele, cybereseurile. Partea lor comună era limbajul de scriere inventat de mine pentru redactarea lor (provocare pornită din limbaje artificiale introduse în marato, începând cu limba spargă a Ninei Casian, apoi cu limba klingoniană şi alte limbi extraterestre). Această redactare personalizată în esenţă e simplă: totul se scrie numai cu minuscule, fără semne de punctuaţie, doar semne ortografice. Doream ca cititorul să intuiască el singur existenţa sau inexistenţa unor semne de punctuaţie (în fond noi auzil doar un text, nu ştim dacă e scris cu majuscule, cu semne de puntuaţie etc., doar le intuim sau nu).
Astfel am descoperit mai întâi cyberpoemele cu vers liber şi apoi pe rând unele cu structuri clasice. M-au acaparat cybersonetele, care exceptând stilul de scriere cyber respectă regule prozodice ale sonetelor clasice, asfel că încurând voi atinge prima limită de 365 cybersonete impusă mie (adevărul e că pentru multe din cybnersonetele publicate am „în spate” chiar şi 10-12 variante de conţinut şi exprimare; ele au fost inspirate îndeosebi de expresii citite pe internet în diferite texte, mesaje etc. care îmi generau o ideee – aceste expresii erau notate pe bileţele, apopi transcrise în calculator şi pe baza lor îmi cream propriele mele cybersonete, încercam rimele, mă rog tot tacâmul necesar unor astfel de creaţii).
După primul prag de 365 de cybersonete voi trece la un alt gen clasic care m-a acaparat „trioletul” şi voi încerca a scrie cybertriolete!