Blog

PAIAŢA NEBUNĂ

Nu plâng că vreau, da-i plin paharul

Cu fiere verde şi cu smoală...

Nu plâng că vreau, însă coşmarul

Mă strânge rece-n a sa ţoală....

E nefiresc ce mi se-ntâmplă,

Că, rău nu am făcut nici-cui!

Şi-acum, cu ghiocei la tâmplă,

M-aş plânge-amarni

Am răsturnat o lege, ca să trăim mai bine,

Ca să muncim în pace, ştiind de ce muncim!

Să aibă drept la masă şi casă orişicine,

Să creştem prunci, să râdem şi poate...să iubim!

Am răsturnat o lege, căci prea era nedreaptă...

Şi ne robea voinţ

   NEODIHNA

N-am să visez flori albe pe ram

Când viaţa îmi plânge în frunzele moarte

Mi-e frică să pictez nori de gheaţă pe geam

Când roua, zăpada, lacrimă-s toate...

Când zarea-i otravă şi noxele regi

Şi pruncu-i ucis pân' să se nască,

(În pântec de mamă

AM VRUT.....

Am vrut să scriu o odă despre tine,

În care să te-nalţ şi să te cânt...

Dar mintea mi-e blocată ! Nu am rime !

Şi... nu ştiu cine eşti ! Nici cine sunt...

Cândva, că te iubesc nespus credeam.

Şi lacrimi multe am vărsat că pleci.....

Acum, gând

(Tradiţii bologane)

Soarele se-oglinește, de dimineață,
În lacrimi de flori și verdeață.
În sat e-un furnicar în curţi;
Oaspeţi sosesc, bine primiţi.

Din depărtare aduce vîntul...
Bate doba, Pogana, dobaşul.
A pornit prin sat cu doba,
Noutăţi

Doar tu mi-aduci iubire

Și-n viață multă fericire

Cînd sunt numai cu tine

Parcă plutesc, mi-e bine

Zilele sunt mai senine

Nopțile par mai puține

Zâmbetul tău nu-i amăgire

E semn divin de împlinire

Doar tu  mereu mă însoțești

Ca o steluță violetă strălucești

Ca şi cum ar atinge pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura, ca şi cum ai aprinde aragazul la foc minim să pătrundă căldura elementele reci, ca şi cum ai avea o singură viaţă şi vrei dragoste la desert.

Nu te grăbeşti să stingi lumânarea,

aş vrea să înţeleg

ceva de neînţeles

contrapunerea razelor solare

duşmănia universalităţii

Doamne

ai pierdut direcţia drumului nostru?!

Olăritul este vechiul meşteşug,

Este sacră artă cu puteri divine,

Har şi frumuseţe poartă din belşug,

Cu aceste daruri către mine vine.

Roata de olar e ca o magie

Pusă în mişcare de un meşter care

S-a împărtăşit din mitologie

Şi cu lutul intră în armoniza

Rotundă ... ca o pâine caldă,

Ca o coroană boreală,

Pe toţi în bucurii îi scaldă

Ea, hora tradiţională.

Se joacă hora pe la noi

Cum se juca şi de moşneni,

Doi paşi în faţă şi-napoi,

Întocmai ca la Cucuteni.

O horă e cu drag jucată,

Că cercul ei e o magie,

Ca

Îmbrățișarea lui Dumnezeu
poezie [ ]
Poezie religioasă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2011-06-27  |     | 

Îmbrățișarea lui Dumnezeu


Iată-mă...
eu sunt_...
am venit
Ia-mă în brațe...
Doam

Copilului meu
personale [ ]
Iubire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-22  |     | 

Copilului meu


Atunci, când Dumnezeu, a vrut,
Tu copilul meu, ai apărut,
Și viața noastră ai schimba

Calea - Adevărul și Viața
poezie [ ]
Poezie de gând

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2010-06-26  |     | 

Calea - Adevărul și Viața

Munți argintii se unduiesc la orizont
având în urmă viața me

Prezente.......................AGO.OTA

ne zdrentuiesc prezente

de triste promisiuni...

legati suntem de sfori

in licariri de licurici...

vibram ici-colo

incapabili

de un veritabil solo,

in cinism de vagabond

suntem copii amari...

decazute in contrasens

de trec

DE CE ?

De ce murmură apele, când iubirile tac,

Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte

Şi frunza nenăscută visează la copac,

Să poată atinge cerul, din ramul ce  va creşte?

De ce plânge sufletul, când dorurile mor?

Şi ce minune-n cer se împlineşte,

Când

Uneori

Uneori simt prezenţa

copilului pe care nu l-am avut,

uneori văd silueta iubitei

pe care nu am cunoscut-o,

uneori visez viaţa

pe care nu am trăit-o.

REZONANŢE

Când cineva cântă la o vioară Stradivarius,

toate viorile vibrează în cutiile lor.

Când un