Blog

Vezi foto.

Pe bolta cerului sunt stele

Ce-mi ard cu vâlvătăii...

Dar când le-asculţi pe cele trei,

În strălşucire sunt ca ele.

Să ascultăm murmurul pământului…

O dimineaţă înnorată şi rece de toamnă învăluie pământul! Norii grei, plumburii aşteaptă un semn, să se dezlănţuie!

Nu simt răceala, când merg cu tălpile goale prin iarba plină de rouă. O linişte nefirească s-a lăsat pe

Doar trupul, ars de lacrimi, am să îţi las zălog,
Când timpul meu va sparge luciri de colivie,
Voi fi prima femeie, sortită, inorog,
Să mă'ntrupez, cu aripi, sub bolta colilie.

Voi coborî, doar, noaptea, venind pe după lună,
Prin frunzele, în foşnet

pastel

de ce lunca lăcrimează, doamne,

și-o-nvelesc covor de frunze moarte,

care-n vânt

cântă toate dorurile mele,

cerul picură scântei pe jos,

luna, portocala obosită,

parcă-i aruncată la gunoi,

curcubee-ntregi de galben brun

se răsfrâng pe ugere de boltă,

s

Privesc  scena cu un surâs dureros şi târziu

înecat în parfumuri sordide, înăbuşitoare, lacome    

totuşi noi iubim viaţa şi moartea în egală măsură. 

La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viţă, în vie   

Se-mprăştie un miros greu de fum,

de cazan neînd

A fost din nou o seară magică de vară ,

Din cer cădeau pe noi steluţe colorate ,

Ne-am iubit cu patimă ca prima oară ,  

Ce tandre îmbrăţişări, ce clipe minunate !

A fost ca într-un vis divin,  fără sfârşit ,

Te-am sărutat marcat de o nouă despărţire ,

Su

Solomonar sortit să caut ape,
Acesta-i, poate, ultimul popas
Pe drumul şerpuit înspre agape
Când viaţa asta nu mă mai încape
Nasc o fântână, ca un bun rămas,
Şi las menirea altora, să sape.

Pe umeri port tot greul unei cape
Ce n-am pătat nici când m

Eu cred din tot sufletul meu,
Că Unul Singur este Dumnezeu.
Că nu există Divinitate mai mare,
Să vină în a noastră salvare.

Eu cred că El este însăşi Viaţa,
Este Primul care ne dă bună dimineaţa.
Că ne ia de mână, la naştere
Şi ne Dă semn de Recunoaş

Ca şi-alădată-i iarnă iar....

Pământul se îmbracă

În mantii albe de cleştar

Ţesute-n promoroacă...

Copacii stau înfofoliţi.

Pe case-s albe cuşme...

Stau lângă garduri, zrgibuliţi

Nămeţi…(grămezi de spume)!

În geam, o floare de muşcată

De-un dor ciudat apri

Cuvinte care tac
Cuvinte care ţipă
Cuvinte care-ţi fac
Dintr-o visare-aripă.

Cuvinte care dor
Cuvinte care plâng
Cuvinte ce uşor
Te fac năuc, nătâng.

Cuvinte ce clădesc
Cuvinte ce dărâmă
Tot ele te compun
Fărâmă cu fărâmă.

Cuvinte....

http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/2011/11/emotia.html

Vin astăzi în genunchi, la tine, sfântă tară,

Dă-mi din puterea ta, de veacuri adunată,

Să pot răbda rușinea ce-ți stă acum povară.

Ești dată la străini, bucată cu bucată,

De pe pământul tău pe care m-am născut,

Ca un vânat gonit… ce-l fugăresc dulăii,

S

Ne macină, în viață, visul,
Să trândăvim a noastră fire;
Căci toți râvnim la paradisul
Cel plin de slavă și iubire.

Și robotim de când ne naștem,
Pândindu-ne la colț, abisul;
Și-atunci, când între noi ne paștem,
Ne macină, în viață, visul.

Cât pentru șapte

      C-ai cai …

Parodie la 6 cai

      Motto:

M-am făcut papagal

Și am învăţat cuvântul cal,

Având sursa de inspiraţie

Aici, cu puţină transpiraţie.

Avea Cioabă 2 boi, în hodăi,

Şi-o iapă cu năbădăi,

Ce-i plăcea să tragă agale

Căruţa, doar la vale!

Și mai d