Prima învățătoare a plecat puțin în ceruri;

Predă lucrul manual, bunele maniere, îngerilor.

Ce degete neîndemânatice ai, îmi zicea,

Nici acul între ele nu vrea să stea, dar pânza…

A luat în pripă papiote colorate din viață,

Iglița*, sucitura* de lână și-a

pare de-a dreptul imposibil să-ți controlezi viața

printr-un ochi de sticlă

e ca și când ai privi lumea

de pe fundul oceanului

(redusă la niște cercuri concentrice și halouri de lumină!)

înconjurat de rechini urcigași

într-un ținut mirific al tăcerii

imagin

Nu suntem în icoane pe lângă nici un sfânt.
Pe după umeri strâns nici o bucurie nu ne ține.
Nu suntem refrenul demodat al unui dulce cânt,
Doar părticele de praf din sori suntem, mulțime.

Ne aduni, Doamne, în colecții în sânu-ți ierbar.
Ni se strivesc

Șoapta-ți nesigură asemeni pasului
care-mi străbate cărările,
ridicolă uneori ca un clipit de frunze,
își depune oul în cuibul
facerii lumii.
Pot împărți cu tine
litere, cuvinte, întregi strofe
pe o sfoară întinsă desupra
prăpastiei care ne separă trupuri

Când universul îmi pune pe ochi
palmele-i grele, mă fac și eu că nu-l văd,
dar îi ascult simfonia frunzelor
în cea mai tăcută și adâncă melodie.
Scaldă a plânselor sălcii
în vuiet hâd de licoare amară,
hohot de zeu desfrunzit
scos din ascunzătoarea cred

 adun 
 într-un buchet de trandafiri
 viziunea vieții
 care mă-nconjoară -
 aceste clipe de iubire pură
 pentru întâia și a mia oară...
 
 adun
 aceste clipe, ce-n tăcere
 din inimă... în taină au ieșit -
 vorbind cu soarele și luna
 cu g

STRĂINA
(Corneliu Neagu, 12.06.2019)

Străina apărută-n prag aseară
se întorcea fără bagaj din gară.
Privind spre ea, când a intrat în casă,
părea o umbra din trecut rămasă
pe dorul meu răpus de insomnie,
orfan pribeag pe zorii-n agonie.

M-a dojenit că-

cap. 5

Rezumat cap.4.

Ascensiunea către stație, cu elicopterul, prilejuiște lui George Apostol să afle de la pilot și mai multe detalii despre șefa de stație, în timp ce aceasta se pregătește să-ți întâmpine noul colaborator, rememorând episoade scurt

Rătăcim fericiți la malul mării,

bucla neagră răvășită de vânt,

privirea ta un frumos legământ.

Luminile serii  strălucesc pe cer,

marea se ascunde printre talazuri,

ascundem un sărut printre valuri.

Umbra nopții aleargă și ne prinde,

din valuri se aud ți

Pe unde-i dusă vara, toamna, iarna
Și primăvara, pe unde-i rătăcită ?
Cine le iese-n cale spre a le întâmpina
În pumn cu sare și-un dumicat de pită?

Unde-i pădurea cu cetina ei verde,
Unde-s păstorii, unde-i turma lor,
Unde e cerul? Nici el nu se mai

          (postarea precedentă)

          Pepene

          Moto: „Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.” (Mihai Eminescu, decedat la 15/27 iunie 1889)

          Pepenele este explicat în vreo 26 de definiții în dic

nu-i clar dacă ai existat vreodată cu adevărat

vopseaua de pe șevaletul meu sub formă de inimă

s-a uscat  peste noapte

lângă tabloul neterminat

mă îndrăgostisem de propria-mi închipuire

în dreptul gâtului tău

unde m-am oprit  o clipă să-mi trag respirația

a

Cap.4

Rezumat cap.3.

Duba care-l preia de la apartamentul Minodorei este condusă chiar de fostul soț al șefei de stație. Acesta-i oferă detalii despre femeie și  locație, iar în planul opus, Agnes Mărgărit face o criză de nervi după ce află că fostul

Ne-am pierdut prin ninsoarea de petale,

o adiere caldă de vânt se destramă,

Mă cuprind cu iubire privirile tale,

îmbrățișarea ta iubite mă cheamă.

Printre mărgăritare de rouă înșirate pe ață,

atinși de a primăverii colorate miresme,

Flori de salcâm ne acop

 









 sunt pe vecie-un gând senin
 și chiar mai mult, dacă dorești -
 în vise îți sunt musafir 
 sperând că sincer mă iubești... 
 
 sunt ploaia ta, când ai nevoie 
 de picături și mângâiere pură -
 sunt soarele ce te-ncalzește 
 până î

Anei

În dragoste am fost lunatic,
trăindu mi viața printre stele
și-acum sunt tot un singuratic
doar eu... cu gândurile mele

Mi-ai fost mereu o călăuză
prin lumea asta levantină;
și, dacă-n versuri îmi eșți muză,
în vis și-n gând îmi eșți regină

Neîncet

Tot ce este profund pornește din iubire. Când iubești, întunericul este parfumat de adierea unei îmbrățișări, de tăcerea unui val înspumat, de neliniștile ploii, de amintirea ascunsă într- o lacrimă.Este frumos să trăiești pentru a iubi, pentru a dăr