Blog

Trecutul își deschide haina,  

Căci amintirea stă să plângă.

Ar vrea să depisteze taina

Unei lacrimi din mâna stângă.

Sacrificăm prezentul pe o

Minciună ascunsă într-un cot,

Nu bănuim că la meteo

Se plănuiește un dur boicot.

Și-n alergarea spre nicăieri

Doa

În ceas de noapte un gând hoinar,

Felinarul din stradă este mai trist,

Atent mă privești,mi-ai adus un dar,

Cu o haină mai groasă m-ai acoperit.

Trece peste noi o ploaie călătoare

O seară de toamnă frumos pictată,

Zâmbești, mi-ai prins în păr o floare,

Tri

Te duce, te aduce,
Rămâne la  răscruce,
E ca direcția s-o schimbi,
N-ai timp destul să te mai plimbi
Umblând cu capul dus în nori,
Lucid, tu timpul ți-l măsori...

Pe ponorul singuratic
A-nceput să ningă iar
Noaptea cade enigmatic
Pe hotar
Înălțând o scară lunii
Să coboare peste albul singuratic
Viscol alb în dans sălbatic
Trena lui i-o poartă-n urletul fieratic
Lupii-n haite firoase în Gerar
Prin omătul de c

defectele omenești n-au remediu

un car de flori răsturat în mijlocul drumului

în noroi

nu ascunde imperfecțiunea Creației

sângele păsării  împușcate e ca un cuțit

înfipt în inimă

trebuie să ai toate defectele fiarei

să împuști o pasăre

să strivești sub tocul

«Off...femeia»

Nu-i o mare noutate:

Centura de castitate.

Dar s-a înșelat bădița:

Ea știa... unde-i cheița.

*****

«Din păcate»

Îi crește.... «ritmul cardiac».

Când ea geme sub liliac,

Ce folos că din păcate,

Suferă di-un junghi… în spate.

*****

«Bătrâne

       1. De pe câmp pe... trotuar

Că avem „poame” în exces

Nu știu de o fi rău sau bine...

Se „stâmpără” cine are acces,

Căci nu sunt pentru fieștecine.

2. Curvăsăreală

Dacă-ți trimiți nevasta la... produs

Și accepți mocnit a sale roade,

E ca și când și tu

Azi, imperfectul urcă pe-a durerii

Tulpină, frunza zace pesimistă,

Polenul oftează-n umbra părerii.

Doar trei zâmbete uscate asistă

La vânzoleala impusă și rece.

De ce fuge iubirea egoistă?

Blajinu-mi gând nu vrea să se înece,

Contrează dur spinii întinși

Te minte câteodată!
E just oare ce-ți arată?
Lăsat mereu ca tu să judeci,
Era demult un timp cu pureci,
Vedeai ceva și te culcai,
Iar astăzi timp tu nu mai ai!
Zărești când treci pe trotuar
O lume care stă-n zadar
Răcnind la meciul dintr-un bar,
Urlau că-i pa

Pe a cerului portativ seara coboară,

E cântecul iubirii care zboară,

Un fulg de nea nostalgic  eu sunt,

Înșir cuvinte prin frigul iernii cărunt,

Care numai pe tine vrea să te alinte,

Printre fulgi de zăpadă și rime în cuvinte

Tu ești al meu compozitorul vi

În trista ei aducere aminte,
Pălește ca un nimb încețoșat.
Crezând că spune adevăruri, minte
Și-n volburi pare că s-a camuflat.

O văd și-acum: o palidă idee
A tot ce-nseamnă spiritul uman.
Nici glasul nu-i mai este de femeie,
Nici pulberea nu îi mai dă un a

pare destul de complicat s-o iei de la capăt

fără să știi dacă nu va fi tot cum a fost

nimeni nu poate să-ți răspundă

la această întrebare esențială

ca să fii pe deplin sigur

pentru că altfel

ar fi tragic

și nu văd cum ai mai putea începe încă o dată

fără să

tăcerea gândului... nu-i moft personal
nu e o Vedetă pe marele ecran -
doar un aranjament calculat de idei
când sonorul vieții nu-l vrei...

nu e o catastrofă mondială
tăcerea gândului e o regizare totală -
fără dansuri sexuale anume
doar o perioad

Am onoarea de a vă aduce cunoștință că am intrat în linie dreaptă cu următoarea mea carte, o antologie de povestiri publicate în fandom-urile Gazeta SF și Helion, publicații fanion ale SF-ului românesc, primul volum, perioada 2017-2018.

Cartea va apăr

"definiția" un superlativ

un superlativ se pare
că e-o treabă foarte tare -
dar de-i moale, nu-i nimic
ca superlativ... să-i zic...
--------------------------------------
 
Luna-i cea mai sexoasă 
 
uite noaptea, iarăși vine
cu

În gara obosită de tăcere

Peronul dormitează lângă banca

Tristă. Trenul are întârziere,

Un călător nu vrea să-și țină fleanca,

Aruncă epitete spre impegat

Până privirea-i cade pe puștanca

Ce-și flutură cuvântul nerumegat

Și dezmorțește liniștea din gară –

Vele n-are că-i prea mare!
Apele se fac cărare,
Păsări albe pe catarge,
Orizontul îl atrage,
Rezistent, recife sparge,
Umple burta când revine,
Lasă tot la tren pe șine,

S-au întâlnit odată la o răscruce de
cuvinte care se-mpotmoliseră într-un text
oarecare scris de cineva ce nu ştia prea bine
ce scrisese fiindcă îi rămăseseră trei litere
ce-i dădeau textului o aură alambicată
deoarece cuvântul format din ele năştea
o

Lasă-ți visul la poarta inimii mele. Sunt cea mai în măsură să am grijă de el. Lasă-l! Nu zdrobi ecoul mut al orologiului ce bate miezul nopții. Închide ochii și visează-mă! Trimit către tine blestem de iubire. Primește-l! Apoi ia-ți făptura și mi-o

dacă anii noștri ar fi egali cu ai lor

în tot Universul

ar exista

cred

o șansa să ne întâlnim

la o halbă bere în Calea Lactee

noi să facem un pas către ei

ei să facă un pas către noi

simplu

numai că anii lor sunt de mii de ori mai lungi

decât cei tereștri

și nu