Blog

 mă gândesc tot mai des la viața mea  simplă

mutând ulcioarele cu rouă neîncepută

dinspre ieri

înspre azi   

pe aceeași masă rotundă a zilei

unele dintre ele sunt ciobite

cu torțile rupte

au fisuri longitudinale sau transversale

lutul mai crapă

se știe doar

Din albastru de cer izvorăşte lumină
pe Pământ unde viaţa şi-a construit ringul
pentru a putea dansa în forţă deplină
să îi fie văzut şi recunoscut rangul.

Din negru de ţărână se-nalţă verdeaţa
cu florile copacii hrana şi altele
să spună tăcut şi-n cor bun

sunt un poet de unică rațiune
deci scriitor pe-acest Pământ
am versul vieții... cum se spune
în mintea mea ca legământ
imagini vin spontan în cale
ce-mi spun că jocul nu-i sfârșit
că altă poezie vocea-și are
pe firmamentul lumii... inedit...

și

Fulgi plimbăreți zac pe trotuar

Când gerul ne-a ascuns prin case.

În joacă, zăpada cade iar -

Cu ziua rece se-aliase.

Totul e alb ca într-un altar.

Vremea croiește alte farse…

Fulgi plimbăreți zac pe trotuar

Când gerul ne-a ascuns prin case.

Totuși aș vrea

Aseară, dormind în pat
(Că mai dorm și pe covor)
Sticla din mână-am scăpat
Și era un vinișor...

Off, s-a scurs totul din ea
(Îmi venea, tare, să plâng)
Vai, vai, vai, ce mai belea...
N-am putut nimic să strâng

Stai, mai e o picătură
(Știți ce o să fac

învelișul viu al pămânului este ca o carte

scrisă într-un cod secret

nedecriptibil

fiecare pagină echivalează cu un strat geologic

cu o filă galbenă

de pe care s-au șters aproape toate literele

au rămas doar oasele celor primiți în chirie

în apartamentele c

Nopțile sunt înghețate,

Șuieră crivățul, e ger,

Veșmânt alb, vântul e rece,

Nopțile sunt înghețate.

Iarna bine mai petrece,

A fugit soarele pe cer,

Nopțile sunt înghețate,

Șuieră crivățul, e ger.

ZVON DE IARNĂ

Vântul se-nfășoară printre crengile ude,
Bocetul desfrunzirii, de mult, a amuțit,
Ploaia primenește ramurile, reci, nude
Pregătindu-le pentru sezonul încărunțit.

Câteva frunze sfârtecate foșnesc timide,
Iar frământarea vântului zvonește ninso

Iubito! Dă-mi, te rog, o picătură de sânge...

din inima Ta,

ca să-ți simt... durerea sufletului,

sau bucuria inimii,

dragostea Ta.

  Dă-mi sărutul Tău dimineața,

cu o ceașcă de cafea,

după o noapte de amor nebun,

ca să gust ce-i mai dulce...

  Dă-mi zâmbetu

în câmpul energetic
generat de creier,
adică în minte,
cuvântul
germinează.


aidoma albinei:
polenizează alt cuvânt,
în formă de floare.

*

Nichita poetul
avertizează:
"cuvintele pornesc la vânătoare
hăituiesc
sau sunt hăituite"

se metamorfozează

 Marin Preda, marele nostru scriitor, spunea:
-în fata morții nu mai ești nimic, nu mai ești 
 poet, ești un simplu om care trebuie să dispară”



Iar eu, răspund în versuri:

în fața morții nu mai ești nimic
nici pulbere de stele, nici trecut -
alune

Simt trecerea timpului nepăsător,

Trag la ușa lui un mare zăvor,

Ascut atentă urma pașilor,

Strâng bine tolba amintirilor,

Încrustate în sufletul meu

Timpul trece pe lângă noi greu.

Nu am obosit, merg mai departe

Răsfoiesc a timpului mare carte,

Într-un frum

Mărturisire

N-am aripi zborul să-ți adun sub ele,
Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești:
Iubire, spirit liber, flori și stele
Și tot o dată carte cu povești!
N-am brațele destul de lungi s-ajungă,
Să-nlănțuie pe poante dansul tău,
O roată ce învârte se

Ce este cu tine, poete!

Ce se-ntâmplă cu tine, poete,
de nu adormi când noaptea se trezește?
Ce tot răstorni cuvinte-n caiete?
Nu știi că se-njură și nu se citește!

Nu te rog, prietene să-mi citești cartea
și de crezi că-ți face rău, te temi,
în loc de mier

În miez de iarnă când ceru-și scutură fulgii, aud bătăi (fi)nuțe la poartă. Cum să nu deschizi, omule, când tocmai au trecut sărbătorile? N-ar putea să fie un bun amic… mai întârziat care să te caute?
Și… am deschis!
Era gripa!
Nu știu cât m-o fi căut

În noaptea albă cu funingine groasă, încerc să dau băltoaca jos de pe mine, să-mi schimb straiele, să fac o pauză de tușit și ce-o mai fi… spre liniștea plămânilor. Jos lângă pat, pe covorul cu porumbei (eu numai porumbei - și…. porumbițe - văd de șa

Ninge aspru la Țepești,
ninge, ninge…viscolește,
din vârghina de la poartă,
mama… mama mă privește.

Tremură la gura sobei,
sufletul lui tata,
și-n popasuri printre clipe,
simt cum trage roata.

Luna atârnată-n crengi,
se sbârlește rău în frig,
fulgii rătăcesc p

Printre ochiuri mici de geamuri, eu privesc a mea grădină,
Țîn minte, era frumoasă, plină cu sute de flori;
Și astăzi mai simt mireasmă de bujori și de sulfină
Ce m-a trezit dimineața de atâtea mii de ori

Acum stau cu amintirea, fiindcă timpul nu ne i

       1.Accident improvizat

Bicicleta mea fâșneață

Pupă o mașină-n față.

Vagaboandă, nici că-i pasă

Se-ndreaptă țintă... spre casă.

2. Unui... poet?

Dacă ții un pix în mână

Și pretinzi că ai talent,

Nu înseamnă că-i și bună

Slova ta ca... ornament.

3. Noua t