Blog

Gândul spre trecut îmi zboară
și începe să mă doară
liniștea dintre cuvinte, 
pâinile care sunt sfinte,
lacrimile ce-s vărsate
și trăirile uitate.
Stau pe-o margine de lume...
Are rele și-are bune,
are gust de drag de glie, 
gust de drag de Românie.
Stau pe-o

dimineața îmi place să alerg singur

uneori îmi iau și câinele

un suflet curat și candid

care nu se opune niciodată

o face din toată inima

cu dragoste

așa cum noi oamenii nu izbutim

nici măcar dimineața când alergăm

când trebuie să ajungem la serviciu

la super

Părul pe când îmi albise,

Răscolit de un profund fior,

Iată-mă cu versuri scrise,

Mă cred şi eu un scriitor

Uitat sub vraf de manuscrise;

Las cartea asta tuturor.

Volumul de rondeluri este,

O formă fixă-n poezie,

La toate-apare o poveste,

Uneori e cam târzi

A nins cât pentru toate iernile sărmane,
Ca un refren sfâșietor a nins.
Dorm sfinții înghețați din reci icoane
Și-l caută pe Dumnezeu în vis.

Copacii tineri cu frunțile în cer înfipte
Pe brațe mirese par că țin
Din lut își trag speranța-n trupuri geru

Din Argedava, prin câmpii aride,

Spre Istru un izvor se scurge lin,

Cu apele mocnind scântei candide

Și cu parfum de izmă și pelin.

Izvorul sapă maluri în surdină

De veacuri, întâlnind în drumul său

Mitropolii căzute în ruină –

Un loc pustiu, uitat de Dumne

Suntem prin anii ’80.

Maria e în clasa a XI-a şi tocmai a ieşit de la cursuri.

E o zi cu burniţă care nu-i permite să-şi omoare timpul plimbându-se prin oraş până la ora patru când are autobuz către casă, în sat.

Ce să facă? Se aşează pe o bancă în auto

Ninge c-o liniște imaculată,

Chiar dacă fulgii dansează peste tot...

Te aștept c-un ceai și o ciocolată.

Șuieră iarna cu frigu-ntr-un clopot,

Cana de ceai c-o roșie rochiță

Te-aude cum șoptești sacadat: „Nu pot!”

Însă eu, ascunsă după bundiță,

Îmi număr p

Iarna coboară peste tăcerile pădurii. Ninge liniștit, ziua se sfârșește, vântul printre brazi vuiește. Gerul și fumul se amestecă cu fulgii de zăpadă într-un dans nocturn. Liniștea pădurii respiră printre brazii încremeniți de ger, răsună peste piscu

   Tranziția e incertă. Nu eram decât o beznă de nepătruns, acum sunt doar un abur volatil apoi… Încet, încet, precum o cortină de catifea  care se ridică la începutul spectacolului, conștiința de sine mă auto determină. Acum știu că sunt eu, dar atâ

Sunt o verigă tricoloră
în lanţul lumii infinit
şi doar o mână mă adoră
de care sunt înlănţuit

  strig timpul renăscării
  prin moartea-ți 
  "temporară" -
  viziune-a poeziei
  în sfera-mi cerebrală...
 
  te caut fără jenă
  căci tu ești rostul meu -
  Nichita... om de treabă
  vorbind cu Dumnezeu....
 
  la Masa

la fiecare început de Decembrie

sunt trist

se adună toate tristețele de peste an

unele peste altele

într-un loc fragil al tristeții

undeva în preajma inimii

până îmi înăbușă sufletul

și parcă mă simt tot mai greu

cu fiecare tristețe presată între filele aces

 *

 Lacrimi de urmași,

 Pios, etern omagiu-

  Nu mor eroii…

 *

Ioan Friciu

.

În veșmânt de tricolor,
Mândră-i țara, fraților!
Hai, veniți, întru unire,
Să uităm poveri, mâhnire,
Și să încropim o horă
Mare...frate lângă soră.

ca să-ți iubești patria

trebuie mai întâi să ai o patrie

nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă

cu alte milioane de oameni

într-un anumit loc

o poți face la fel de bine oriunde

în toate limbile Pământului

nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvânta

De ziua ta țară dragă
Îngenunchez pios lângă hartă
fruntea pe steag
și depun un buchet cu flori de iubire
țesute cu dorul de tine
foc veșnic ce arde ascuns
încuibat de imaginea ta vie
în sufletul meu peregrin.
Îmi e prană cuvântul ,,acasă”
în confr

Colind cu sufletul pentru tară,

în jur fulgii frumos zboară.

Sus pe munte bradul verde,

pământul sfânt nu se vinde.

Acasă este numai România,

binecuvântată îi este glia,

Pe acest pământ m-am născut,

aici am plâns, aici am petrecut.

Colind cu inima pentru ț