Blog

Se așază soarele-n ferestre,
florile surâd și se înclină pe rând
cu gingășia unui dans de pasăre.

Într-o vreme cînd vin fluturii aurii,
să scuture roua dimineților de vară
grădinile îmbracă veșminte de smarald.

Lumina-i cristalină pe toate fețele,
o pi

Acolo unde drumul face o buclă
citesc cu atentie indicatoarele
şi las în urmă toate inhibiţiile,
pătrund pe aleea îngustă a lumii opuse,
intru în imperiul privilegiilor şocante.

Nu se află înăuntru înţelepţi
doar nişte inşi cu gusturi îndoielnice
mult

e noapte târzie și plouă dramatic

picăturile ropotesc enigmatic

vântul șuieră și învăluie case pe rând

tu iubită ești

dar strada-i pustie

și am uitat să ajung

e noapte târzie și din caldarâm

sar broaște țestoase uscate

apartamentul e gol patul e gol

gândurile

Sub razele afumate ale felinarului
adunam cu privirile pustiul străzii
și-l împleteam în ghirlande aurii
dăruind jerfă pe altarul iubirii
fuioarele de fum și zădărnicie
s-au lipit de ferestrele tale
și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat
al ciobului de l

Viața trebuie trăită,

Că e scurtă, că e lungă,

Ori că nu e împlinită

Că nu-s bani să îți ajungă.

Dacă vântu-ți bate-n pungă

Și nu poți lua o pită,

Viața trebuie trăită,

Că e scurtă, că e lungă.

Nu spera c-o să te plângă

O soție sau iubită,

Doar atunci când

Îşi muta sufletul în alt trup,
l-am simţit cum îi tremura inima.

Încerca să rămână acelaşi om exuberant
cu îmbrăţişările la el.

Zilele au devenit ape de trecere între lumi
care merg mai departe împreună,
încap într-un univers inelar
care nu se sfârşeş

Se rup şi se-nnoadă

aţele minciunilor respirate

pe nasul ce miroase profitul

scuipând pe gură veninul

invidiei şi-al urii

se-ncolăcesc ghem

fixând menghina

care strânge adevărul de gât.

De-aia s-au adunat

în lada haosului din lume

păşuni cu fărădelegi

ce se înt

azi, tu,

mâine, nimeni,

încă odată cerem

infinitul din finit,

analizăm, calculăm,

casa nu-i a ta,

te-a luat apa

în şuvoaie înşuvoiate,

mori, mori odată, îţi spun,

moartea, e nemoartea

învietăţii vii,

ca un nimeni, zdreanţă

pe porţi de flăcări,

vâlvăteşti, vâlvăta

LIZIERA TĂCERII

Timpul a defrişat păduri de iluzii,
plantate-n pământul nimănui,
din cioate-a crescut liziera tăcerii,
un loc răcoros pentru ingenui.

Am căutat sub frunzişul pădurii
şi-am găsit lăstari nevătămaţi,
iar din umbrele rupte ale rătăcirii, 
vor cr

S-au aprins cuvintele şi lumina sclipitoare
a devenit albă ca o hârtie lucioasă
pe care nu pot să scriu poeme albe,
între noi a rămas doar o noapte de meditaţie.

Dimineţile sunt ploioase,
zilele se alungă singure, fug să nu se ajungă,
tu te îndepărzez

Aş vrea să adun pe hârtie toate cuvintele care-mi plac mie, să le încarc cu multă iubire. V-aş întreba pe cei care uitaţi sau spuneţi „am uitat să dăruiesc o vorbă de iubire.” Îmi plac oamenii care mă privesc direct nu pe sub pleoape. Înţeleg tăcerea

Am o lucrare de minte-ntoarsă cu lopata da' cum, clientu' stăpânu' nostru, am pruces: loz să iasă!
Dau eu în stânga, dau și-n dreapta, drăcia capătă contur. Acuma... dau s-o potrivesc, vorba aia: dacă nu intră singură, o potrivești cu mâna.
Nik! Răscol

Iaca ce mă-nfig în ultimul magazin din drum la o inspirație de ultim moment.

− Făptură, ai ceva carne pe tine?

Se uită asta la mine ca la un alien, deschide gura și-o închide la loc.

− Un salam, o tobă, un cârnat... o ajut la judecată.

− Aaaa?! Am!

− Vez

Am spus vorbe, le-am scris în multe rânduri. Au căzut peste noi ploi, am mers printre ele de mână. Am ocolit  a noroiului povară, am aşteptat o floare să răsară. Strâng mereu în suflet întrebări, alung umbrele din vis. Ţin aprinse felinarele sufletul

ARTISTUL Vs. BANCA

Această istorisire este o pură speculație, o expunere fictivă, un pamflet, care trebuie tratat ca atare, dar vorba aceea, dacă nu aș fi trăit escapadele respective nu vi le-aș mai fi povestit, dacă în calitatea mea de călan bătrân c

Zamolxe, cobora pe calea stelelor spre pământ. Fata din lună şi lupul alb îl aşteptau pe un stean de piatră, când ziua se învăluia în funinginea nopţii.

Goală, precum vraja nopţii se arăta în umbra lunii, iar luna îi arunca goliciunea pe pajiştea und

Printre degete se scurge viaţa
n-ai timp să gândeşti,
percepi totul cu întârziere,
te consumi pe drumuri cu stavile şi lungi.

Clipele se rup din tine prea repede
abia atingi înţelesul şi experienţa bătrâneţii,
te crezi cine nu eşti
şi pământul îţi fug