Blog

Mitul vampirului Dracula

se oglindeşte în filmele horror

unde colţii se-nfig în gâtul inocenţilor

spălându-se în elixirul morţii vii

aducând de fiecare dată longevităţii mitului

un nou ucenic în ale vampirismului.

Dar nu ştiu cum s-a-ntâmplat

de-a lungul ti

Timpul mereu ne veghează,

Pe chipuri flori desenează.

Mângâie  chipuri şi o floare

Nu ţine cont de nici o culoare.

Grăbit este mereu să plece,

Bate ceasul mai tare şi rece.

Rămân aici urmele vieţii tale,

Cele tăcute nu cele vocale.

Se adună pe aceeaşi cărare

Stând noi acolo şi tăifăsuind, avem o surpriză absolută. În lungul drumului, drept pe mijlocul lui, vine spre noi, păşind agale şi legănat, marele nostru Dinu.

- Ia uitaţi-vă la el ce mers de marinar are! îl întâmpină Stela cu veşnica-i doză de răutat

mai ieri când tânăr eu eram

urcând la bordul existenţei mele

cu întreaga lume mă băteam,

s-ajung la stele,

iar munţii încărcaţi de brazi

cu pletele până-n pământ

pe drum îmi erau camarazi

lovindu-se de vânt,

sau lacurile de nuferi pline,

izvoarele din drumu

la o mână patru degete,
două topoare dincolo de moarte,
mlaştina nu mai respiră,
nămol de broască orăcăind,
felina îmbracă rochie de mireasă
pentru balul de sâmbătă seara,
facem sex înainte,
la o mână patru degete,
la cealaltă,
cealaltă,
nimic, prin mine mine

                             În toate e destinul și în mine,

                             Nu gravitează singur, în derivă;

                             E rău, e bun, lovește deopotrivă,

                             Surprins,

Cerurile filtrează lumina,
vântul se întrece cu umbrele norilor.
pământul se întoarce cu faţa la soare,

ziua prinde în braţe păsările timpului
şi încerc să zbor spre nesfârşitul facerii
de la începuturile lumii.

Oamenii trec grăbiţi pe lângă bariere
fă

Soarele verii repede apune,

Farmecul iubirii s-a revărsat,

Pe acorduri de vals am dansat,

Cerul senin începe iar să tune.

Pe patul alb mulţi bujori ai lăsat,

Facem în genunchi o rugăciune,

Cerul înstelat vrem să ne cunune,

Înveliţi de stele frumos am visat

pe turle crește iarbă

nimeni n-a sădit-o

rugile urcă mai greu acum

căci timpul e de primenire

doar pentru unii

noi restul

bem apă

și ne opintim prin zile trecătoare

să redevenim oameni

DORUL, DULCE MUZĂ

Întrebările au prins miros de naftalină,
doar ecoul mai împinge poarta dorului;
îl îmbrăţişează aceeaşi lumină divină,
rămasă icoană-n dreptunghiul timpului.

Dorul, o dulce muză... caută mângâiere,
iar gândurile se dezlănţuiesc cu frenezi

Îngheață apele cât minte

Și crede tot ce debitează,

Ravagii face prin cuvinte

Sperând că nu se cercetează.

El ține vigilența trează,

Minciuna să-și aduc-aminte,

Îngheață apele cât minte

Și crede tot ce debitează.

De vine unul și-i retează

O vorbă zisă mai-

Sunt doar o mască pe un suflet gol,

Un chip plăpând cu-alură de scânteie,

Seiful greu din ceară, fără cheie,

Ascuns în al neliniștii atol.

Sunt stația rămasă fără tren,

Sub orologiul vechi, mușcând din noapte,

Ori un popas de-ntunecate șoapte,

Un ultim ver

Nu-ţi fă ambiţiile de viperă
când toată lumea ştie că eşti veninoasă
şi-i pregătită de o ripostă aspră.

Lasă timpul să calmeze spiritele rele
şi aşteaptă clipa de înseninare
care alungă norii spre alte tărâmuri.

În pustiul meu de suflet am rămas nerăbd

iar sună vinul în butoaie,

iar se întind pe dealuri, vii,

şi luăm pe noi un  strai de ploaie,

să ne îmbătăm prin cochilii,

iar beciurile ne sunt pline,

cu mulţi tembeli, şi cu nebuni,

şi căutăm zile senine

să ne îmbrăcăm în goliciuni,

se fac iar criţă toţi

desfac încet o carte, o încep de la cotor

mi-e gol apartamentul, şi sufletul mi-e gol,

număr filă cu filă, mă uit în urma mea,

pierdut-am cheia vieţii, în pulbere de stea,

dar ce-a rămas din viaţă, e pus pe o lamelă,

la microscop văzută, mi-e viaţa o se

literele  alcătuiesc  scheletul limbii
astfel se explică visele
în care ele  se întâlnesc
pentru a scrie cu oase
poveşti cu eroi şi fete
solare ce dansează sub arbori
armistiţiul sonor
găurit de precizia unui
zâmbet iscat de ploi cu oase
din pagini de cărţi

Ştiu c-am să mor curând

boala îmi tot şopteşte asta

în timp ce matca lacrimilor

ţipă din adâncul rărunchiului

când solitudinea mă mângâie

cu palma Tatălui.

Gândurile mi se transformă

în cioburi şi se-mprăştie

pe nădejdea mea că Dumnezeu

mă va lua de mână

când