Blog

Strig şi mă aude un ecou de stea
ce-mi absoarbe sunetul şi-l sparge
privindu-l mut cum se întoarce
în tăcerea ruginită de căutări pe pământ.

De fapt îmi pare o mimare de strigăt
către cineva care-i surd
şi-n ochii lui se vede un răspuns luminos
ca o d

Spun altei zile acum bun rămas,

Perdelele peste geam am  tras.

Tristă este noaptea fără cântece,

Un gând  supărat nu vrea să plece.

Mă ei de mână…cântăm amândoi,

Sub bolta cerului, luminos vâlvoi.

Răsună în noapte două cântece,

Pe lângă noi vântul repede t

am luat folosul ca gelos,

cafeaua nu-i decât o ploaie,

ce-o bei de vrei cu capu-n jos

în lumea noastră de văpaie,

nu versul este esenţial,

ci disperarea ce mă apasă,

călare ai fugit cu-n cal

‘nainte ca să-mi fi mireasă,

te levitez cu a mea durere,

şi patu-m

nu mai ucideţi mieii, vă rog frumos

ei sunt ai primăverii flori

iar strigătul lor e mult prea dureros

şi sângele lor plânge până în zori,

voi sunteţi criminali de soi,

cei ce vă hrăniţi cu  miei,

durerea mielului, sălăşuie în voi

voi ucigaşi, şi voi mişei,

repetă-mi timpule, de vrei să vii

s-auzi cum zornăie prin poduri, vântul

cum apa se loveşte de stafii

când curge pe pereţi cuvântul,

să.mi spui de bate gongul în turla nopţii,

de sărbătorile sunt cum le ştiu,

de lumea în iţari îşi poartă sorţii

şi îngenunc

Doare lenea, da-i plăcută,

Leneșul adoarme-n fân,

Osteneala-i prefăcută

Transformatu-la-n bătrân.

Peste somn s-a pus stăpân,

Lasă munca ne-ncepută;

Doare lenea, da-i plăcută,

Leneșul adoarme-n fân.

Ar bea zeamă de cucută,

De ar ști că-i mai rămân

Zile lungi

Nicio primăvara nu rămâne datoare
îşi suflecă mânecile şi face curat,
dă o prospeţime aerului şi îmbracă totul în verde,
noi rămânem întotdeauna în urmă
să primim dezlegarea ierbii crude.

Aburul nopţii se-nfăşoară dimineaţa-n rouă
se va încălzi trepta

în această lună atât de verde

ţi-ai dilatat conturul

prin care îţi respir absenţa

porţi cu tine tot ce-i al meu

mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea

aici se află chipul tău adevărat

cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu

când v

Simt atingerea vântului pribeag,

Doar el ştie cât îmi eşti de drag.

Iubirea a îmbobocit într-o floare,

Şi-n a inimii minunată cântare.

Hai să călcăm acum pe frunze,

Atinşi de frumuseţea unei roze.

Dansăm deseori fericiţi în ploaie,

Acoperiţi de a iubirii ş

Ieşim buluc, mai să rupem poarta liceului şi ne împrăştiem stânga-dreapta pe trotuare, buimăcind trecătorii.

Bucurie mare, ce mai!

De mâine începe vacanţa de vară.

S-a terminat cu teroarea programului impus împotriva voinţei noastre. Cu sau fără corigen

pe faţa nevăzută a lunii
e o femeie fără de profil,
e ea, regină a furtunii
ce poartă de mână un copil,

e o femeie care n-are faţă,
e o femeie care n-are trup,
ce are corpul format din ceaţă
iar capul ei este de lup,

ea e femeia răului din noi
care p

ruină-i capul meu de ţeastă,

o ţeastă găurită fără preţ

rostogolind o emisferă albastră,

în interiorul meu ca un dispreţ,

nu te sărut, de vânt adie

te ating cu clipa timpului aripă

pe ape clapa pianului iar scrie

un zbor ameţitor, decor în pripă,

tu pleci,

Împart libertate şi celor ce n-au nevoie,
nu te speria, am să-ţi dau şi ţie
cât să-ţi umpli gândurile cu speranţe.

Tot ce poţi câştiga e numai o părere,
dacă nu ai cu ce să o înfăptuieşti
ea nu rămâne în buzunarele goale,
se măsoară şi creşte ierarhic

Într-o zi găsesc în cutia poştală un plic. Cum nu avea nici un însemn pe el, în afară de adresa mea, mă grăbesc să-l deschid, încercând să-mi amintesc ce facturi mi-au rămas neplătite. Ce găsesc înăuntru? Câteva file rupte dintr-un caiet. Iată ce scr

Atenție.

Atenție la tot.

Privește în dreapta.

Privește în sus, încă o treaptă de dus.

Privește tunelul, care se îngustează-n apus.

Ce caldă-i marea

întins pe spate

un gând

ultimul.

URIAȘA MINCIUNĂ DIN DEX

          Conform dicționarului explicativ al limbii române (DEX), toate piesele componente ale costumului național românesc au nume… luate de la străini! Nimic de la geto-daci

Costum popular românesc

V-ați întrebat vreodată

iubito doar cu tine mă pot pierde

și codri freamătă doar lângă tine  

doar lângă tine din cenușa lumii

văd stelele ce-și trag lumina

iubito e neagră ziua

• oboiul sună tainic pe-nserate

și de la mine pân' la tine

e acoperită strada

cu dulcele câinilor ce latră