Blog

I. La munte iarna

Ghemuită în pat privesc pe geam,

Mi-e somn, dar multe griji mai am…

În văzduh aleargă un puhoi de fulgi,

Mâine zăpada te rog să o strângi.

Hainele sunt în aşteptare pe spătare,

Ştiu că mâine va fi frig foarte tare.

Ţipă tare la geam vântu

    Calculatorul era vechi, softul se instala încet, încet... Simțeam că fac eforturi să nu mă ia somnul.

    Deodată aud:

    - Hai, scoală-te, că ai treabă! Sus, sus, somnorosule, de ce te uiți așa mirat?

    - Păi, sărut mâna, dar cum de ești... aici

M-am îniţiat să rămân în luptă,
dar nu sunt un soldat de plumb,
nimeni nu ştie
ce o să se întâmple din greşală,
oamenii cred în realizări
pentru care se pregătesc şi visează.

Totul se termină când nu te aştepţi
şi reiei lucrul de la început.

Gândurile

mă şuieră vântu-n ferestre
pustiul mă ciutură în casă
pădurea mai umblă în poveste
se scutură toamna sub coasă,

la masa de plop de sub geam
înseratul se pune pe seară
şi vântul se aşează pe ram
când crivăţul fuge prin gară,

la masă, joc şah eu şi cu

Mă-ntreb când are de gând să vină seara

chiar dacă ştiu că vine ca de-obicei

la ora ei prestabilită de fusul orar

ce are un tupeu teribil când îndrăzneşte

să-i mai dea timpului câte-un brânci

la încrucişarea dintre echinocţii.

Draga mea dragă!

Abia aştept s

Când priveşti adânc în ochii mei,
Eu zâmbesc şi scriu pentru tine,
Atunci când noaptea iar vine
Tu cheia sufletului meu o vrei…

Vreau lacrima să se termine,
Ceasul arată în noapte ora trei,
Tu să-mi ghiceşti gândul vrei…
Am dorurile de miere pline.

Mires

Simt cum vântul aleagă prin plete,
Privesc norii adunaţi în multe cete.
Aud pe la geamuri al lui rece şuier,
Când plouă toate zâmbetele pier.

Mai dau câteva file într-un calendar,
Strâng la piept amintiri primite în dar.
Uit ziua de ieri cânt tu iar mă

Cât vă mai rabdă azi pământul, hapsâni cu inima de piatră?

Țării îi pregătiți mormântul, căci nu iubiți a noastră vatră!

Ați pus tot statul la mezat: petrol, și gaze, și uzine,

Și băncile-ați devalizat, ca să vă meargă vouă bine!

Din tot ce-a fost cândv

-Spune-mi iubito! Îmi șoptește!
De ce trandafiru-nflorește
Și e parfumat așa frumos,
Are spini și-nțeapă dureros

Am înmuiat cuvintele în vorbe de lapte,
apoi m-am întors cu faţa la calendarul de perete.

Pe masă între noi, hârtie de scris şi tăcere de umbră,
nicio vervă, nicio împotrivire romantică,
doar două pahare de sete
şi priviri aplecate paste sânii tăi
len

El idioma español es rico en su contenido y nos presenta a veces palabras de un significado enorme y que son muy poco conocida en nuestra erudición, ya que, la misma no son de uso frecuente en cuanto a su terminología gramatical y se dificultad a vec

Eram plecat de acasă, conform repartiției de la terminarea facultății, departe de casă și stăteam la o mătușă singură, care ținea tare mult la mine. O tragedie o făcuse să piardă soțul și un băiat care acum ar fi avut vârsta mea, rămânând marcată pen

Călătorii geodezice – Barcelona, 1995 (VI)

(capitolul precedent)

Amor hispano-român la București

• Moto: „Dragostea nu are profesor mai bun decât ocazia.” –  Cervantes

1, Prințesa română care a iubit diplomația și pe ducele diplomat spaniol

A vorbi de

                                  Motto:

                                                                              „Linia dreaptă este nedumnezeiască”

                                                                                      Friedensrei

Parcă astăzi peisajul este schimbat. Mă atinge un vânticel cu miros de liliac. Un gând copilăresc mă face să zâmbesc. Colorez cu ochii câţiva fluturi printre flori, ca să fie mai frumos peisajul. Dar ceva nu pot să desenez prea uşor. Îl simt în fieca

Te rog,  Doamne, foarte tare,

Să auzi a mea rugare...

Să îi aperi pe copii,

De necaz și de urgii.

Să nu sufere de foame,

Lepădați la porți de mame.

Nimeni să nu zacă-n pat,

Sau să fie îngropat.

Fă părinții ca să-i crească,

Cu căldură sufletească...

Și oriunde 

sunt acrobaţi ce aleargă după stele
pe care le prind
să le poarte lipite
pe tâmple
să nu piară mirajul
boltei stelare
înghiţită de şerpi
luminoşi
desprinşi
dn amfiteatrul visului
unde se plămădeşte
cea mai bună pâine
şi vinul revărsat pe
pieptul înfierbântat