Blog

Vino, dimineaţă frumoasă de mai,

cu creanga ta verde desprinsă din rai,

cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil,

cu soarele-ţi vesel ca un joc de copil!

Vino, dimineaţă curată de mai

cu ochii de-azur şi cu părul bălai,

cu izvoare de dor şi cu braţe de flo

Pădurile nu m-au lăsat să scriu pe copaci,
cuvintele le-am cîntat în frunză
până mi s-au înfundat cărările.

Singurătatea se plimba de mână cu ecoul
pe marginea râului din valea adâncă,
nu m-a molestat frica dar am simțit prezent necunoscutul
care se ț

Nu-mi place când sufletul rămâne pe gânduri. Parcă nu are nici mâini, nici picioare. Mă încurc câteodată , citesc, socot dar el nu mă lasă în pace. Este supărat, gândurile se-nvârt în el şi-mi tulbură mintea. Deschid o carte, nu pot să citesc, merg….

Misterioasă-ntunecată

Este noaptea pământeană,

Doar de stele-i luminată

Sub a bolții-nchisă geană.

Doarme-n codri, în poiană,

Soarbe roua parfumată,

Misterioasă-ntunecată

Este noaptea pământeană.

Trece Luna alungată

Peste-a munților sprânceană,

De nori negr

Împart colaci celor săraci cu duhul,
să nu caute flămânzi prin cer fericirea
toată încrederea strânsă pe pământ,
să fie capăt de pod pentru pasul de dincolo.

Prin ierburi de ceai uscate
torn apa sfințită de soare la amiază
și mă duc pe drumul judecății ce

... ce știți voi, copii, cum e să privești o femeie, o boare-n vânt trecătoare pe lângă tine?
Impresia unei priviri fugare, ooo, acel accept aerian, genetică ascunsă-ntr-un mic zâmbet. Dintr-un colț de ochi...
... ce știți voi, copii, cum e să te pri

Dragilor, cestiunea se conturează: 
Cărțile pentru oficiali și neamuri sunt pregătite, urmați voi, prietenii mei. Vă rog să-mi confirmați că doriți cartea ”Scrisoare de lux”  pe mihailxmihai@gmail.com, pentru a-mi dimensiona producția. 
Profit de oc

Cobor din pădure după ce mi-am sfâșiat vorbele de duh prin mărăcini,

hălăduind după seminția pierdută.

M-am furișat pe lângă căsuța de turtă dulce,

am trecut cu piciorul însângerat pârâul până la hotarul lupilor,

și mai încolo,

din valea singurătăților la

Atunci când ne vom întâlni,
eu frumos multe voi povesti.
Închidem cu cheia uşa la casă,
te voi invita la a mea masă.
Ascultăm muzica focului în vatră,
un câine pe strada rece latră.
Bradul de zăpadă este acoperit,
şi el va avea multe de povestit.

Atunci câ

Am întârziat în anotimpul cucerit,
nu m-a lăsat o femeie să plec,
era insistentă, avea o privire canină
care căuta stăpân,
își pierduse iubirea pe străzi
și orașul amorf îi curgea prin ochi.

Noaptea m-a înfășurat în ierburi de suflet,
să uit de singur

                                                             mihailxmihai@gmail.com

Don’ profesore a trecut pe la fiecare, și-a băgat cu nerușinare nasul p

                             Grea e lenea, dar plăcută,

                             Ca odihna fără muncă

                             Și mâncarea ce-i făcută

                             Din cârnați picanți, cu șuncă.

Într-o lume în care oamenii se pierd
mă regăsesc în fiecare gând
fără să mă caute nimeni.

Ochiul meu vede fiecare schimbare
şi simte întâmplările care se succed;
unele rostogolite, altele normale,
pe unele nu le pot preveni
cu nicio formă de înţeleger

LACUL CU NUFERI

S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi,
iar florile par lumânări aprinse-n altar,
când diva se goleşte înfloresc luceferi
şi luciul apei se preschimbă-n cleştar.

Vântu-şi toarce fuioarele în fine adieri,
iar miresmele se-mpânzesc involuntar