Blog

Se apropie de mine orele serii
În aer simt doar mirosul florii.
Timpul trece încet,mai liniştit,
Orele se leagănă spre asfinţit.

Drumul mi se pare acum pustiu,
Cerul devine tot mai argintiu.
Timpul trece,nu ştiu ce mai face,
Poate cu mine vrea să se joa

FLORI ALBASTRE

Mă ţin de umărul nopţii pân' se ivesc zorii,
iar pe trepte de gând simt a ta-mbrătişare,
oboseala, chiar răceala n-astâmpără fiorii,
te gust în gând, apoi frământarea dispare.

O-mplinire-vis contopită cu nevoia de tine,
iar nestăvilitele gân

M-am urcat în tren, înfrigurat. Brrr...aici e căldurică, caut un loc mai ferit, că navețiștii cam fac gălăgie, joacă  ceva cărți, povestesc, râd zgomotos. Găsesc o pereche de bănci cu o singură persoană. E o femeie cam de treizeci de ani, doarme cu g

Peste gene somnoroase,
Peste ochi ce-au fost vioi,
Și pe soluri mlăștinoase,
Și prin cuib de pițigoi;
Trece Ene lin și coase
Vise dulci și luminoase.

Râd luceferii în ape,
Luna s-a-nălțat ușor,
Peste pădurici mioape
De-ntunericul trișor;
Peste colnice și vale,

   Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei făpturi minuscule, aparent inofensive, ba chiar înduioșător de vulnerabile, care la prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate.

Curcubeu cu flori de maci
frunze veștede paiete și scarabei
pe un venerabil car al magilor și al morții
sprijinită de scara sorții
își resfirase Estrela fustele
cochetă pretindea a fi
reîncartata madame Lenormand
și dădea în ghioc de cristal s

Înger, îngerașul meu,

Fii alăturea mereu.

Eu oriunde n-aș pleca,

Vreau să simt prezența ta.

Și oricum nu m-aș purta,

Eu implor, nu mă lăsa...

Ia din cer, te rog, o stea,

Luminează-mi calea mea.

Strănge-mi și polen de soare,

Inima să-mi ung când doare.

Dă-mi și

Un gând frumos, o vorbă dulce,

Un zâmbet gingaș și curat...

Cu Tine, unde nu m-aș duce?

Mă simt mai bine, apărat!

Și te ador atât de tare...

O... înger blând și dar ceresc,

Cu Tine, pot să zbor spre soare,

Și valuri mari să cuceresc.

Ești  primăvara mea d

Îi bate vântul prin cămări,

De spate-i e lipit stomacul;

Avutul l-a păpat cu sacul

Și a pornit-o pe cărări.

În loc umbros și-a pus hamacul

Și a trecut la căutări,

Că-i bate vântul prin cămări,

De spate-i e lipit stomacul.

El s

Pe ram mălinul tremura,

Plângea laleaua sub zăpadă;

Sub hibernala canonadă

Cireșul foloarea-și scutura.

Din cer au început să cadă

Săgeți ce firea-nfiora,

Pe ram mălinul tremura,

Plângea laleaua sub zăpadă,

Că gerul a-nceput să ardă

Și parcă nu se sătura;

P

Din iubire...

Roman - Fragment-

E o dimineaţă frumoasă de vară. Visele nopţii aleargă în sufletul meu libere, departe de întunericul nopţii. Deschid ochii, privesc cum o rază încearcă să-mi lumineze chipul. Repede pun pe foc un ceai din multe flori păs

cine oprește noaptea-n loc când rătăcesc cocorii

și ziua când magnoliile sunt în floare

cine revarsă norii

ș-așteaptă bărcile să se întoarcă din larg cu pește

cine ascunde ceasul rău

pisica neagră cine o hrănește

umbrit atât cât să nu-l simți

într-un colț

ci

cuvântul este bisturiul
dulce culcat pe vântul
sărutului pustiu
pătrunde prin catapeteasma
sufletului
adânc adânc în spatele fricii
unde se cască prăpastia de-a
rămâne între val şi ninsoare
între amurg şi ţărm
alunecă în sufletul tău
şi al meu
ca o noapte răs

    - Viorel, tu știi să cânți la chitară?

    - Ceva, ceva... Nu am făcut școală, am cântat doar cântece de munte!

    - Păi, eu știu să cânt la orgă, am făcut trei ani de pian dar l-am lăsat pentru... aiurea, pentru prostii! Hai să facem o formație,