Blog

De vorbă cu eul meu

             (Scrie!)

Ceasul bate de amiază, eu n-am stare, ce să fac?
Mă-nvârt ca un leu în cușcă, ce mai viață de... spanac!
Nici vântul nu stă mai bine, strânge norii, îi răsfiră,
M-aș apuca de-o țigară, eul meu chiar că se mi

ACROBAŢI

Te-aştept să urcăm pe frânghia nopţii,
căci sufletu-l avem ca şi adolescenţii,
iar ca echilibrul să-mi fie la-ndemână,
umbrela cu vise am prins-o de mână.

Am îmbrăcat rochia brodată cu rime,
dar sper să nu ai rău de la-adâncime,
iar Luna îmi va pun

Din stele îmi voi împleti o scară

Cu care să mă urc spre veșnicie;

Planeta noastră intră-n agonie

Că siguranța vieții e precară.

Eu, peste lume nu mai vreau urgie,

Nici cimitire-n câmp să mai răsară,

Să nu văd lacrimi curse din vioară,

Nu vreau să plâng a

       Călătorii geodezice - Barcelona 1995  V

       (capitolul precedent)

       Bătălia pentru Gibraltar

       În 1995, din Barcelona, cu Miguel și cu Laura, am plecat până la granița cu Gibraltarul și eu m-am oprit acolo. Nu eram încă în UE ca să

· 

Toamna cu îngeri

 Ion Vanghele

Trec îngeri cu aripi înmuiate-n cenuşă,

Arhangheli bolnavi printre zori cenuşii,

Copacii nebuni ciocănesc pe la uşă

Şi caii nechează în ore târzii.

Îşi scutură pomii podoaba sumară

Cu bocet de frunze - un veşted prohod

Şi păsă

În  luna albă s-au săltat poeții

S-a risipit timpul în miezul ceții

Chiar dacă stâlpii porții au țipat,

În  luna albă s-au săltat poeții

Și-n urma lor cuvinte au lăsat.

Cuvinte sfinte, fără de tăgadă

Culese dintre căile de drum,

Iar îngerii-au venit cu e

firicel de iarbă viu

răsărit într-un pustiu

ce-ţi pare rău să-l striveşti

în clipa-n care-l priveşti

hrăneşte-ţi rădăcina

primită din Lumina

duhului sfânt apărut

atât de mic şi mărunt

ce-n tine a încăput

să nu devină cărunt

că ţărâna se plânge

de sufletul îţi f

Iar închid geamurile toate...
A îngheţat tare pământul,
Vreau să încălzesc cuvântul,
Vântul mai tare acum bate.

Îi ascult supărată iar cântul,
Fulgii au început să înoate,
Florile cu zăpadă îmbrăcate,
Nu şi-a respectat jurământul.

Rebela iarnă sunete sco

Într-o seară sfătoasă de vară, trecea singură,
oraşul se înflăcăra rupt din verdele zilei,
cântecele îmbătrânite la ferestre, au plecat.
Izolată de curtea casei şura cu fân abia adus,
în podul ei am păcălit fata zglobie,
să odihnim în mirosul proaspă

   Priviri amare

Privesc oceanul de verde,

În care se scaldă natura

În Lumina Domnului,

Care, la Ceas de Taină

Se îmbracă Lumea

Pentru o liniște sufletească,

Iertre, bunătate și credință.

Privesc și ascult glasul dezlegat

Al păsărilor, jocul lor nupțial –

Pe

Să rupem din aer aripile zmeului
şi să-l lăsăm să intre-n pământ
ca pe un învins în lupta dreaptă.

Să nu-i dăm apă nici când moare de sete,
prea mult am fost exploataţi de zmei
şi niciodată n-au fost darnici
mai mult ne-au forţat să nu ne iubim.

Nu şti

Mi-a fost atât de dor de tine,

încât mă temeam

să deschid ochii știind

că doar pașii mei vor lovi cadențat asfaltul

spălat de ploile reci de aprilie,

că voi rătăci zile și nopți în absența ta

întinzând mâinile în golul ce ne desparte,

că doar muzica  poate

Sub cireșul plin de flori,
Ce sclipea-n senin și soare,
April, prinsă de fiori,
Plânge-n hohot, cu paloare.

                   Motto: „Şi a lăcrimat Iisus”

                                                                   (Ioan 11, 35)

Un ochi – spre-a admira tot ce a creat Dumnezeu,

Un ochi – pentru a privi în mine însumi, mereu,

O lacrimă – pentru toate p