Toate postările (22527)
În jur, natura este-nbălsămată,
Mireasma florilor, sclipit de stele
Acoperă un tainic joc de iele
Ce-n revărsatul zorilor s-arată.
Îndepărtat-am gândurile rele
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Să am senină faţa, nu crispată,
Fărădelegile făcute să se spel
Timpule
treci cum vrei
cu spinarea împovărată
de sacul zdrenţuit şi burduşit
de clipele
gălăgioase sau liniştite
care ţâşnesc
pe unde-apucă
prin viata noastră şi-a lor
şi cine mai ştie a cui
trăieşte sub diferite forme
dar nu trecerea ta-i importantă
o cunoaştem
Învăluiţi de culorile calde ale serii
Simţim în suflet atingerea adierii.
Tu – mi spui multe cuvinte şoptite,
Sufletele noastre sunt liniştite.
Uităm de al nopţii minunat parfum,
Atingerile tale le am în suflet acum.
Vântul nopţii se leagănă mai uşor,
Noi
Poftim scârba de-a fi om Ce poate fi
mai tentant Ori femeia ca partener im
posibil Cale bătută de lehamitea de fie
care zi Îngerii disperării roind în jurul
tău Ai pierdut și ce n-ai avut niciodată
Înalți privirea până când nu-ți mai ză
rești nicio rană
O... ploaie drăgălașă,
Tu uzi încetișor
Pământul atât de aspru
Și pomul plin de dor.
Te vreau atât de tare,
Te ador atât de mult,
Sub melodia ta,
Eu sufletu-mi ascult.
Și mă gândesc la viață,
La tot ce este sfânt,
Că viața, precum ploaia,
Se duce
LUNA COSÂNZEANĂ
Am văzut că Luna iarăşi s-a înnoit
şi ca o divă pe-oglinda apei a păşit,
s-a gătit cu o rochie culoare şofran,
iar ca accesorii perle în aur filigran.
Luna misterioasă, elegantă doamnă,
părea-n oglinda apei o Cosânzeană,
iar un stol de pescă
Ploaia îmi bate la geam într-o tăcere nesfârşită. Ziua ezită să plece, noaptea stă ascunsă pe chipuri obosite. Ascult în surdină muzica care-mi place de mulţi ani. Nu pot să renunţ uşor la ce-mi place, mai bine zis nu renunţ niciodată. Plouă cu pove
Cu miros de trandafiri şi fluturi în gând
Alerg pe plasa de stele mereu râzând.
Respir fericită într-o noapte senină,
Vise de iubire mă ating, cald mă alină.
Stau pe fotoliu acoperită de un caşmir.
Mă atinge cu gingăşie unui trandafir.
Florile colora
Tu mesteci cuvinte,
le storci până iese esența
apoi îți desenezi sufletul
cu dezamăgirea strânsă-n inima rănită.
Nu știu cum să te vindec repede,
ești îndărătnică și nu vrei nimic
a rămas stăpână pe tine revolta,
pofta nebună de a te răzbuna
pe propri
Mă doare o cruce
care-a crescut şi mi s-a agăţat de piept
din cauza unora ce-au călcat apăsat în mine
cu toate făţărniciile
crezând că merg la-ntâmplare
pe un trotuar cu bordura înaltă
sau
în grabă pe-o trecere de pietoni.
Aş vrea să pot stropi asfaltul
cu du
Când moartea a venit să-i împrumute coasa
totul era cosit, chiar și otava,
fânul era strâns în baloți rotunzi,
acasă nu era nimeni,
oamenii erau la ziua recoltei.
A plecat repede, o lătrau câinii
care o simțeau plină de răutate,
bătrânii oricum nu-i v
Mă gândesc la tine sub clar de lună,
Ştiu bine ce noaptea vrea să spună.
Dacă vei pleca în noapte undeva,
Te aştept să vii, să-ţi mai spun ceva.
Stelele povestesc despre iubirea mea.
Voi sta în acelaşi loc ştiut toată noaptea.
Nu ştiu clipa când tu p
E timpul fraţilor mă dor
toţi nervii la televizor
istoria contemporană vai
pe sus e luată de tramvai
Doar îngerii mai merg pe jos
şi calcă tot ce nu-i frumos
se scoală muncitoru-n pripă
neveste-i arde o aripă
Şi-n fund soldatul la cazarmă
se pregăteşte s
Peste noapte, nasul mi s-a umflat puţin, dar destul pentru un ochi atent ca al mamei, care intră la mine în cameră să mă anunţe că sunt căutat la telefon.
- Ce ai la nas?
- M-am lovit de un stâlp aseară.
Nu pare convinsă, dar nu insistă.
- Cineva te chea
Femeie a ploii și ninsorii,
Nu știu de ce te-ntorci din drum
Toamna când pleacă iar cocorii
Și serile au miros de scrum.
În crame dau vinurile-n fiert,
Vânturile scârțâie-n uluci,
Îmi ceri pe semne să te iert
Că n-ai plecat de flori de nuci.
Cu sfânta
Mă apucă câteodată nostalgia şi caut în gândurile mele mai vechi, printre amintiri şi rânduri scrise.
Când vine primăvara îmi încarc sufletul cu mulţi ghiocei şi ascult o melodie care curge ca apa descătuşată de gheaţa iernii. Într-o dimineaţă m-am t
Zeița doarme cu tâmpla-n palma dreaptă,
cosițele răsfirate de brațu-i dalb
aburcă cărări descântate,
piscuri cu răsuflări înstelate
răstignite cu surâsul aurorei
pe inima curcubeului din boabele de rouă
unde se deșteaptă ciutele,
slobozite de sub taina legă
Pornesc agale prin centru, pe şoseaua ce taie oraşul în două. O mulţime de oameni, locuitori sau turişti, mişună peste tot. Maşini de tot felul staţionează călare pe trotuare, încurcând pietonii.
Mă pomenesc, fără o intenţie anume, că privesc figurile
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!