Blog

au văzut primăvara cum înfrunzea. Şi-au trezit

hibernarea. În şir indian, au pornit

cu noaptea-n cap, să-şi repare

muşuroiul pe creste

lăsat

de

aluviunile

iernii

şi eu priveam

înmugurirea pe colinele ei.   

11.03.2014, ora 08,47’   

Să-mi fie puse în gură cuvintele
folosite de trădătorii sfătoşi
nu au reuşit.

Am înghiţit amarul cernelii
cu păcatul scrisului cu tot.

Pentru că sunt un tranşator de vorbe
adevărate şi neadevărate,
de butucul vremii
am agăţat frânghiile anilor
pe care

Înăuntru erau scaune de damă,
parfum de bărbat, o masă
cu o dantelă veche afumată,
flori uscate într-o vază demodată,
două lumânări şi-o iconiţă.
Am făcut scrisoarea asta,
ca să tăcem de comun acord.
Undeva pe-aici se-ascundeu multe fericiri…
dar pen

lacrimă- ană

pe ram albastru cântec se-aprinde

și pier singurătățile din noi,

curg fluvii de stele pe cerul în flăcări,

setoase fântânile se-ntorc înspre ploi.

balsamul de soare se scaldă în zare,

se-ntorc rândunele spre casele lor,

fantomele fug din sufl

mereu că vrea să fie în inima mea. Nu ştia

că am luat-o din piept şi am ascuns-o

în ea şi în locul ei, am pus o pipotă. Doar

la ea se auzeau bătăile. Bate de două ori.  

Până şi capul l-am pierdut în gongul

dintre inimi. Mi-am pus un dovleac după ce

i-am

snopul mă mături acum. N-am luat seama

la ce-mi spuneai cândva şi-n jurul tău,

prindeam crenguţe înmugurite de vişin.

Credeam în bogăţia de flori

strânse-n brâul tău. Îmi ziceai

că-ţi plac putrede. N-au rodit. Mă baţi

să iasă praful din mine,

să se rupă

ci

Trece ca o lună rece

Trece ca o umbră, ca o
Brumă rece, ca un zvon,
Ca o urmă ce-ar lăsa-o
Aburii într-un cotlon.

Trece ca o sidefie
Siluetă din neant,
Ca o bură de stafie,
În decorul dezolant.

Trece ca un trist arpegiu
De suspine în eter,
Ca un surd

cu femeile îţi vine să zici câteodată.

Greşeala noastră că tot acolo, acasă

la ele, le trimitem. Uităm din ce coastă  

au fost zămislite şi întotdeauna

pentru

că

iubesc

dumnezeieşte.  

Ne întorc capul.    

10.03.2014, ora10, 43’     

îţi dă târcoale fără să ţi se arate. Nevăzut  

te ia în braţe si te poartă într-o lume a ei

cu orizonturi ale căror garduri, nu le vezi

de pietrele ce-ţi ies în cale. Are grijă.  

În spatele fiecareiă, îşi arată câte o faţă a ei:

iubirea,

speranţa,

iluzia

Sărut de toamnă 
poezie [ ]
Poezia de dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2014-03-09  |     | 

nu ai de clocotul ce-mi îngheaţă

trupul. Fraierul din mine, în gura

mare îşi strigă şoaptele. Doar ochii

îi las să mişune în grădină,

să-şi picure

stropii

pe urmele tale.

Habar nu ai.     

09.03.2014, ora14, 13’     

oasele noastre a cîta oară
fi-vor vioară?
genele tale semețe în lume
neatinsele strune...
ne află o pasăre căzuți în ape
tremură pleoape și cînt ireal
se rotește în val.

iubirii e să fi poet spuneam odată şi

n-am ştiut că el aleargă să mă prindă.

N-am fost, nu vreau să fiu decât

poetul iubirii mele. Nu mi-am minţit-o

niciodată. Am zburat în floarea vieţii

ce-şi deschidea petalele pentru mine.

Amar

e gândul  

când o afli

că

amintirile. Le-am aşezat vreasc cu vreasc

şi le-am înălţat în jurul meu, până la nivelul

copacului din mine. Nu-mi trebuia  

decât scânteia care să poată aprinde

focul. Sângele îmi era gazul. L-

am

picurat

din

norii

ochilor.

Şi ard. Şi ce vâltoare. Nu vă ap

Mai femeie ca femeia
Doar femeia poate fi,
Eu îi cânt şi-o-ncânt de-aceea
Do Mi Sol Re Fa La Si

Mai femeie ca femeia
E femeia, mama mamii
Vieţii veşnicind scânteia
Re Do Sol Re Fa La Mi

Mai femeie ca femeia
E femeia, e sisifa,
Raza, zâna, muza, zeia...

am spart din coajă şi sâmburii am scos  

cu răul din mine să mă fierb în oala

cu mucenici îngheţaţi de

patimi lumeşti

şi

rugă să-nalţ la El

să mă ierte

şi

voi să mă iertaţi.

Vă rog.

Mulţumesc.     

08.03.2014, ora14, 54’    

în poala gândului, mă simţeam inundat  

de lacrimi-stropi de ploaie căzuţi

în zborul spre tine.

Mamă a fiorilor ascunşi departe-n ziua

în care urma să te sărbătoresc,

să-ţi întind covor de petale

albe pe cerul albastru, învăţasem quilling

să-mi împletesc

femei

zeiţe, trupuri de aur,

voi aprindeţi sideful şi lumina,

strălucind a lebede

când luna se scaldă calmă-n mare,

ramuri de apă şi dor

trecând prin nopţile mele.

insomnaticile mele nopţi

se prefac în flacără,

cerul în tremurare,

plin de fluturi şi muzici,

cu

Femeie eşti o gingaşă făptură,

Un avatar al vieţii adevărate;

Mai mult decât o simplă jumătate

Dintr-un întreg, cum scrie în scriptură.

Poţi fi şi mamă,şi soţie şi iubită

În orice ipostază eşti fermecătoare,

Surâsul tău e cald ca razele de soare;

Când dăru