Păşesc hipnotizată
desculţă-n ploaie
picături cristaline
pătrund prin vene
gânduri uitate
într-un decor de primăvară
Hipnoza
5 Răspunsuri
Toate discuțiile (833)
Filtrează după
Doamne
Doamne,
zarea este gândul tău albastru
înălțat din iubire
ca o cupolă de biserică răstignită
între patimile primăverii,
când renasc iarba, copacii, păsările, iertarea.
Tu ne iubești cu toate culorile și lacrimile
pe care noi le pierdem
și ne aștepți
Pulsul
Umblu bezmetică
prin pulsul inimii tăcute
ca norii albi pe boltă singuri
unde roua se prelinge
pe florile din vis
şi gândul îmi sângerează
clipele se micşorează
drumul mi se scurtează.
Geneza
în prima zi
cuvântul
a dăltuit cerul
și-n cer s-a arătat lumina
din prea multă liniște
s-au ivit oamenii
în inimile lor Dumnezeu
a pus iubirea primelor cuvinte
cu celelalte zile ale săptămânii
a colorat pământul și apele
din ape s-au ridicat holde
î
caut ascund şi aştept
caut dorul
de nisipul deșertului albastru
în privirea ta
uitată la fereastră
ascund inima ramurilor
împletite-n şapte
în cuvinte descălţate
aștept tăcută adormirea ierbii
în liniștea palmelor
îi iau suflarea
şi-o mut
Citeste mai mult…Plânge trupul
Mi-ai pătruns
în oase
te-ai lovit
de reumatism
plânge trupul
sângeriu
şi buzele
ca mierea
sfâşiate de ai
tăi dinţi
o dată cu
înmugurirea
trupurilor fierbiţi.
POATE INIMA POATE FIARA
nu mâine nu poimâine poate nicicând
poate un măr roşu lângă o turlă neagră
poate vei trece râul pe un pod de cucută
când copiii luminii îşi scaldă ochiul în neant
şi vietăţile de dincolo îşi culcă umbra pe ape
nu mâine nu poimâine poate nicicând
po
Citeste mai mult…Tăcerea
Rup tăcerea-n mine
şi las visele să strige
în ticăitul inimii
unde-mi străbat ţesuturile
cuvinte desculţe
îmbrăcate
sub tălpile goale
O ALTĂ MĂSURĂ A LUMII
Am fost aproape de silaba atroce, i-am simţit
zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor.
O singură mişcare pornită din elanul pauper
al mâinilor care nu mai cunosc singurătatea.
Şi semnele se arătau vii, ca nişte
umbre de fier pe cerul neputin
Citeste mai mult…Clipe rupte
Clipe rupte-n clepsidre
clipe peste clipe mute
suflet încătuşat
amintiri uitate
clipe în clape de pian
cu miros de iasomie
în luna mai
ninge verde
ninge verde
se desface poemul
de bună voie
în cuvinte
ţinându-se de mâini
îngenunchează
cu începutul spre răsărit
în ruga lor cheamă literele
aruncate
uitate
nerostite
copacii şi-au lăsat inimile deschise
gata să le adopte
hrănite cu dulceaţa trimi
Citeste mai mult…Gânduri de suflet
Te aşezi ca un curcubeu
într-o ceaşcă de speranţă
ca o pungă mare de vise
înmoi penelul în firimituri de nori
pline de tine
mă dezbraci de gânduri
şi-mi săruţi buzele sufletului
strânge-mă între ploape
să mă sorbi
să mă pierd în tine.
Oamenii îngeri
Oamenii Îngeri
poezie [ ]
Poezie de gând
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ştefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2010-07-28 | |
Oamenii îngeri
Suntem Lumini... trimise pe Pământ
din infinit veniţi pe-un tainic gând...
Vis abstract
Cuvinte desculţe
cad sub paşii mei
litere diamantine
flutură peste glezne
prin geamul ştirb
îmi arunc visul
în culori abstracte
ce răsună printre stele
pe clape de pian.
Nuanţe în gânduri
Paşii mi se pierd pe cărări
fâşii desprinse din suflet
ţâşnesc cuvinte-n noapte
şi-mi străpung degetele
chipul îmi e stropit cu vise
îmi acopăr culoarea
în mărgele de gheaţă
nuanţe amestecate
gânduri împrăştiate
Lumina
Stropi de gânduri
ţesut într-un veşmânt
de umbre
trecând prin lumea de apoi
plină de tăcere
unde timpul toarce stele
umbra mi se scurge
în palmele reci
lumina moare în culori
la umbra genelor
îmi vor curge clipe
firimituri de cioburi
ale trupului
Visul florii de cireş
Ning cireşii în amurg
amarul atât de pur.
Din uitare vin şi curg
visele ce le conjur:
tu din mine să nu pleci,
în urmă să laşi cenuşa
clipei ce-a trecut pe veci.
Focul urii-a trântit uşa.
Printre gene înflorite
sună lacrimile tale
-dintr-o rouă- dăltuite.
Parc-
Ascunde-mă!
Ascunde-mă-n, sufletul tău
Să nu mă atingă nimic!
Fii bun, fereşte-mă de rău
Şi-ajută-mă, să mă ridic!
Ascunde şi sfântă-amintirea
La care mă-nchin zi de zi
Căci scumpă îmi este iubirea
De tine şi de a trăi!
Şi buc
Citeste mai mult…
Puterea cuvântului scris
Pe când, pe tăbliţă scriam,
Scrijelind cu-n condei ascuţit
Mirată îmi descopeream
Numele ce mi-l port smerit.
Bătrâna ce mi-a pus în mâini,
Tăbliţa cu ramă de lemn
Mi-a dat toată dragostea sa
Şi cel mai cuminte îndemn.
Citeste mai mult…
-->