Strângem lacrimi în buchet
Şi din el cresc lăcrămioare,
Care picură din cer
În scântei nemuritoare,
Alinând dureri, suspine
Celor care au rămas,
Fac şi zilele senine
Celor ce mai fac un pas.
Se prefac în stropi lumină
Peste nopți de catifea,
Aduc
Citeste mai mult…S-au mătuit de mult ferestrele ştiute
Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer
Răsună rugi prin temple vechi pierdute
Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister.
Cheamă Domnu cu glas de alăută...
Ce sunet blând prelins în trup de lut
Ne aduce tainic pri
Nicicând eu nu te-am iubit mai mult ca acum
Cu toamna ce cântă un requiem pe drum
Amurgului cromând ogivele pe prund
Păduri incendiate în mine se ascund
Nicicând nu te-am dorit la fel de mult ca azi
Frumos ca un Adonis în braţe să-mi cazi
Estompând ecou
Dacă aş mai fi eu cea de ieri m-aş întoarce
Să împart cu tine nopţile pârguite
De plăceri, până ce ziua firul îşi toarce
Tras din coama dimineţilor albite
Când somnul curge, seva îmbrăţişărilor
Cioplind vise în tinereţea trupurilor.
Dacă aşa mai fi eu ce
Citeste mai mult…
de unde curg întrebările?
din hăul timpului grăbit
din durerea care stinge clipa de azi
de ieri şi de mâine
din strigătele care sugrumă până şi zidul uitării
din zâmbetul forţat în faţa durerii
ce acoperă prin intensitate
celelate umbre neg
Citeste mai mult…Mai tii tu minte
Requiém pentru limba românã
Sãracã limbã-a gintei nobile latine,
ce cu sadism te-au ciopârtit, te-au schilodit
cei snobi, cei ce nu stiu iubi, nici te-au iubit;
câti te mai caligrafiazã cu aldine!?
Nu semintii pãgâne, tribale, te-au proscr
Dintr-un început
se numește piatră lovirea adâncă
a cuvântului în fibra ploii
se numește piatră
felia de țărm dăltuită
de fulger la întretăierea cuvintelor
În orașul de piatră am adus un fir de iarbă
un pește şi un pom
toate acestea în locul cuvinte
IUBIRE FRUSTĂ
Te iubesc de-a dreptu
Te iubesc de-a stângu
Bate tare-n pieptu
Cordul meu nătângu.
Te iubesc de-a surda
Te iubesc de-a oarba
De-atâta iubire
Văd cum creşte iarba.
Te iubesc întruna
Te iubesc în două
Umblu ca nebuna-n
Dimineţi c
Se moare cu țara, de țară se moare,
Se moare de doliu și lacrimi de neam,
Se moare de jalea ce mușcă și doare,
Se moare de soarta ce-o ai și o am…
Se moare de jale cu Biblia-n mână,
Se moare cu țara de gât în exod,
Se moare cu bacii plecați de la stână,
Se
Un gând stingher visează tăcut,
Tărâmuri pierdute pe aripi de vânt,
Inimi ascunse adânc în pământ.
Vântul se-agită nebun, dar plăcut.
Totu-i departe, o lume uitată,
Șoaptele plâng pe aripi de vânt,
Mințile stau îngropate în cânt,
Aroma dulceag
Vin sărbătorile de iarnă, sufletu-mi exaltă,
gândul se-ndreaptă spre magia nopţilor de decembrie
oraşu-i asediat, bradul de Crăciun e împodobit
cu beteală şi cadouri pe crenguţele argintii,
feţele zâmbitoare ale copiilor radiază căldură
diminuând din
Citeste mai mult…Când dorul tare mă apasă
Privesc cu jind la stele
Uit de mine, uit de casă
Îmi pun sufletu-n atele.
Gându-mi pleacă iar spre tine
Ascult în tăcerea nopţii
Inima mergând pe şine
Ca trenul, in voia sorţii.
Îţi strecor iubire-n suflet
Vreau acum să
Citeste mai mult…În ochii tăi, maro ca piatra lunii
În care, nepermis m-am oglindit
Tînjind la trupul tău de fruct oprit
Se zbenguie în voie, toţi lăstunii.
Privirea-ţi fază scurtă-fază lungă
Şi ochii tăi , făptura-ţi şugubeaţă,
Mă cheamă şi m-alungă, mă răsfaţă
Şi
plouă-n trup
şi-mi spală visele fierbinţi
respir cuvinte
sorb tăceri
colorez sentimente fără rime
aşezate pe portativ
sculptez constelaţii ale sufletului
unde cerul plânge-n culori
gânduri îmi rătăcesc în labirint
printre litere şi umbre
întind palma să-ţi d
Citeste mai mult…
În umbra verii
stă pitită toamna
cenuşiul plin de nori
cu vraja plină de culori
frunze arămii râd suav
într-un tablou de toamnă.
Lenuş
Tânjesc după lumina din mirul tainei sfinte,
Ce vreau să îmi inunde visele plăpânde,
Să-mi lumineze gândul cel spus şi cel nespus
În drumul cu urcușuri şi văi înspre apus.
E visul ce-l ascund în taine şi în gânduri,
Pe care îl hrănesc cu mii şi
Citeste mai mult…Cel ce are-o mână lungă
Pierde și ce are-n pungă !
Când cu lunga îți dă darul,
Cu cea scurtă-ți dă cu parul.
Accept mirarea dumnitale :
Unde sunt cei cu mâini normale ?
Un cal breaz, îți spun: nu-njură
Dacă-i pui zăbala-n gură !
Vizitiul în
Citeste mai mult…
Azi ,
când sufletul
îmi plânge
şi natura vrea s-adoarmă ,
înţeleg că este toamnă
si căldura-n cer se stinge.
Privid în oglinda vieţii,
ce îmi deapăn-amintiri ,
văd mormanele de frunze,
zac ca triste coviltiri.
Văd ce-i bine, vad ce-i rău
şi ce-i
Citeste mai mult…Privirea îmi fixează cerul
ca două raze de lumină,
fiecare clipire a pleoapei
pare o altă filă din jurnalul vieţii,
a timpului ce galopează
spre apus.
Născut din setea de cunoaştere,
din caldarâmul sorţii,
din tesătura divinului,
ce-ţi pregăteşte
lumina-mi scade, timp e la crepuscul
mai văd copacii aplecaţi pe stradă
mă strânge clipa cu un nod minuscul
noaptea se-agaţă, dar nu vrea să cadă
la răsărit sfârşitul mi-i aproape
nu vreau să vină şi-s bolnav de frică
mai lasă-mi ochii scânteind
-->