Privesc ploaia
aprind o ţigare
privesc prin fum
totul e gri
trec pe lângă mine
amintirile
odată cu vântul ce adie
plânge ploaia
în locul meu
uneori o frunză
poate avea suflet
Doamne,
nu mi-ai spus cât să urc
când ai pus în mine zborul
şi câte râuri voi naşte,
din lacrima dăruită!
Darurile Tale
mi-au împletit drum spre mine.
Liniştea sufletului
am primit odată cu ele.
Când ploua, tunai în mine
- femeie - cu dulci păcate
fulgerând săbii senine
din tecile înnorate
pe-amintiri de mult apuse
în dorul de cer prea plâns
căci din noi vara se duse
printre macii ce i-am strâns
Ne mor iubiţii-n primăvară!
Aşa plâng triste şi cernite-
amantele. Nu vrem să doară
- prin muguri - sevele pornite
către miresme viitoare
ce-ar fi putut - în zei - să fie:
ambrozia nemuritoare.
În noi- aceeaşi elegie
suspină dorul fără lacrimi.
Al nostru plâ
mă scurg pe zidurile tuturor ispitelor
m-am săturat
să-mi porţi de grijă
să tot plătesc valută falsă timpului
nu-i mono- pol
sunt ceilalţi doi
cu-o diferenţă-ntre ei
de trei grade şi şaptezeci minute centezimale :
polul magnetic al deşertăciunii
şi cel ge
Sunt vulturul rotitor
deasupra munţilor
iar teama
fuge-n trecut, speriată!
Alături
îmi zâmbeşti enigmatic,
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
şi nu voi mai privi niciodată în abis
ci numai cerul,
casa mea şi a ta!
Trec iar prin gara solitară...
Peronul nu-ţi mai ştie paşii;
din tren, speranţa nu coboară!
Pe şine stau sinucigaşii.
Îmi urc durerea-n amintire
precum pe mine-n acest tren,
chemată lung de nerostire
- ecoul gândului peren
Mi-s degetele întinate
de-o sfântă şi tăcută brumă.
Sunt un olar ce pierde-n humă
doar stele binecuvântate.
Nu aştept muza dar frământ
- din coastă - raiul unei coapse.
Gândul trezeşte-al meu pământ.
Visul adoarme în sinapse
ce-ascund în ele - fiecare -
miste
Mă pierd de umbră
o calc în picioare
încerc să prind speranţa
căldura inimii
îmi plimbă destinul
privesc peste umăr
ceaţa se-ntoarce
mă-nfrânge
cu fierul imaginii mele
Privesc ploaia
aprind o ţigare
privesc prin fum
totul e gri
trec pe lângă mine
amintirile
odată cu vântul ce adie
plânge ploaia
în locul meu
uneori o frunză
poate avea suflet
Aş bea însetat din vasul de lut
Brumat de apa prea rece,
Din care mama şi tata-au băut,
Înainte ca-n humă să plece…
Să stau la fântâna din sat,
Odihnind după fânul cosit,
Să umplu urciorul se
Citeste mai mult…
Sufletul ni se stinge.
Sodoma inca arde.
Cadavre_n putrezire si viitoare larve,
Noi oamenii omizi,
Din trupul toamnei muscat_am avizi.
Cand sub robia orei,
Deschis_am cutia Pandorei,
Ne_am lepadat de sfinti.
Si ne_au crescut randuri,randuri de di
Citeste mai mult…cu gasca jumulita...
__
actori:poetul,gasca,un boboc de gasca,o gasca sugubeata.
decor:in sura de fan.
poetul:"_cu tocul meu din pana
in plina zi,de vara
avand gasca,drept martor
gasca mea din obor(...)"
gasca:"_asta e iuda,maica!
e negustor!
poe
Citeste mai mult…
batalionul 3...
ace de gheata,
ingenuncheaza in ochiul de raza...
tacerea mov se frange in vioara,
in vocea de fiara suspina padurea
si lumea,poarta haina de armata.
bagheta atarna in mana beteaga.
un cal isi scutura ar
Citeste mai mult…Lui Adrian Păunescu
Nu mai ştiu de câte ori
Serile m-am sinucis
Şi în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!
,,Miile de morţi,, din viaţă
Mult mai viguros mă fac
Şi renaşterile toate
Cu moartea am să le-mpac!
Am s-o convertesc în ste
Lui Adrian Paunescu
Tu simţi acum? Poetul ne-a iubit!
În fiecare vers stă mărturie
Inima lui care avea să fie
Proiecţie a noastră-n infinit.
Şi simţi dinnou cum iremediabil
Şi de neconsolat rămâne hăul.
Pe umăr stau reproşuri mari cât tăul
Că nu
Lui Adrian Paunescu
Zăpezile postume au început să cadă
Şi lumea, adevărul să îl vadă
Cum la nevreme iarna în vară azi începe
La fel, plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neşt
Azi în lumea cea creştină, Petru e sărbătorit
Într-a cerului Lumină, sfânt Apostol învelit
Precum Pavel ce din Saul numele-i Sfinţit se ştie
Prin Porunca Convertirii la Damasc fiind să-i vie
Saul ce din Tars se trage, întâi prigonind Creştinii
A ajun
M-aşteptai peste prăpăstii,
Veselă ca luna-n trestii,
Lunecândă şi flămândă
Oglindindu-te în undă.
Citeste mai mult…Dincolo
de un zâmbet de fetiţă
ca aripile unui porumbel
un trandafir
cedează o petală
şi-o inimă-şi probează un inel.
Citeste mai mult…